Mare tam-tam iarăși în jurul prețului gazelor și mai ales a posibilității importului de gaze direct din Kazahstan.
Cică din cauza lui expreşedintelui Vladimir Voronin, Moldova a ratat șansa de importa gaze naturale ieftine din Kazahstan la prețul de 76 USD mia de metri cubi.
Ascom a vrut să ia locul Gazprom – ului?!
Potrivit unui comunicat de presă al Ascom Grup, la 15 martie 2006, a fost semnat un protocol de intenții între guvernul Republicii Moldova și compania respectivă. Protocolul prevedea livrarea a 2,5-3,0 mlrd. metri cubi de gaze naturale anual, până în 2016-2018, pentru satisfacerea necesităţilor energetice ale RM, la un preţ de 50 USD pentru 1000 metri cubi la ieşirea din Kazahstan (sau 76 USD dacă ţinem cont de costurile de transport şi tranzit din Kazahstan până în RM). Volumele de gaze stipulate în Protocol urmau să fie folosite nu doar pentru asigurarea propriu-zisă a consumatorilor din Moldova, dar şi pentru producerea energiei electrice la o centrală care urma să fie construită de Ascom lângă Bălţi, cu o capacitate de 450 MW, pentru modernizarea CET-1 şi CET-2 din Chişinău şi mărirea capacităţilor acestora cu 200 MW şi, respectiv, 450 MW.
În plus, în Protocol se preconiza ca în scopul minimizării şi excluderii totale a riscurilor politice şi economice pentru securitatea energetică a Republicii Moldova părţile vor înfiinţa o altă societate comercială mixtă care va avea ca obiective de bază; construirea conductelor magistrale Drochia-Bălţi-Ungheni-Iaşi şi Tocuz-Căinari-Mereni, identificarea posibilităţii înmagazinării unui volum de gaze ce depăşeşte consumul intern al Moldovei, într-un depozit subteran în Moldova şi/sau România; construirea împreună cu Romgaz a unui depozit subteran de gaze la Mărgineni, lângă Piatra-Neamţ, cu o capacitate de înmagazinare la prima etapă de 4 mlrd metri cubi, unde să fie înmagazinate şi gazele necesare Republicii Moldova.
Totodată părţile urmau să acţioneze şi în direcţia transmiterii către grupul Ascom a dreptului de a efectua o cercetare geologică a teritoriului Republicii Moldova pentru găsirea rezervelor de hidrocarburi, dar şi obţinerii (cu sprijinul conducerii Republicii Moldova a unui zăcământ de gaze în Marea Caspică.
Documentul, dacă se realiza întocmai ar fi semnificat eliminarea monopolului Gazprom la livrările de gaze în Republica Moldova şi practic independenţa energetică a ţării, faţă de Rusia. Partea proastă este că Moldova ar fi căzut astfel într-o dependenţă energetică faţă de grupul Ascom. Adică, un monopol era înlocuit cu altul.
Proiecte utopice
Intenţiile declarate ale părţilor par a fi mai mult decât utopice, în condiţiile în care era clar că Gazprom şi respectiv Kremlinul nu vor accepta emanciparea energetică a unei foste colonii. Pe de altă parte, realizarea acestui proiect presupunea costuri enorme. Calcule elementare arată că la nivelul anului 2006 erau nevoie de investiţii de minimum 2-2,5 mlrd. USD, pentru realizarea acestor obiective. Cine urma să-şi asume asemenea angajamente investiţionale nu este clar.
Eşecul acestor bune intenţii este pus de Ascom Grup doar pe seama conducerii de atunci a Republicii Moldova, care ar fi zădărnicit realizarea obiectivelor din Protocolul de intenţii. Mai mult!
Purtătorul de cuvânt al grupului Ascom, Vitalie Diaconu a susţinut în cadrul unei conferinţe de presă că nu a fost executat şi Memorandumul de înţelegeri şi obligaţiuni mutul din 7 mai 2007, textul căruia aşa-şi nu a fost publicat.
Procuratura şi calcularea prejudiciilor
Din textele distribuite presei reiese că Procuratura Generală a constatat că „prin zădărnicirea intenţiilor comune ale Ascom Group SA şi Guvernului RM de aprovizionare a ţării cu gaze naturale din surse alternative (Kazahstan) a fost subminată securitatea naţională în domeniul economic şi energetic, urmare a cărui fapt RM e obligată să contracteze furnizarea de gaze naturale de la Concernul rus „Gazprom” la preţuri exagerate. Prin urmare, intereselor economice ale statului RM şi cetăţenilor ei le-au fost cauzate daune considerabile şi prejudiciu material în proporţii deosebit de mari, estimat la 1,657 mlrd. USD”. Din acest motiv Procuratura a dispus „începerea urmăririi penale pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu a foştilor factori de decizie şi de conducere ai RM”.
Nu sunt clare nici cum au fost efectuate calculele de către Procuratură, dar cifrele par mai mult decât exagerate. Or, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (http://anre.md/press/index.php?vers=1) în perioada 2006-2009, Republica Moldova a importat din Rusia, gaze naturale în valoare de 997 mil. USD. Dacă ţinem cont şi de faptul că şi pentru gazele care ar fi urmat a fi livrate de Ascom, urma să plătim un preţ evaluat doar pentru 2006 la 76 USD şi care ar fi urmat a fi actualizat în fiecare an, putem bănui că cifrele sunt supraevaluate de cel puţin trei ori. Totodată, conform protocolului de intenţii începutul livrărilor era preconizat abia pentru a doua jumătate a anului 2006.
Volumele şi valoarea gazelor importate de RM în anii 2005-2009
Indicii Unitatea de măsură 2005 2006 2007 2008 2009
Volumul de gaze naturale procurate - total mil. m3 1418,6 1418,2 1305,4 1226,9 1126,3
Preţul mediu de procurare a gazelor naturale $/1000 m3 76,1 133,4 172,9 232,3 263,9
Valoarea gazelor importate mil. USD 108,0 189,19 225,7 285,0 297,23
http://anre.md/press/index.php?vers=1
De ce Gazprom nu ne-ar fi permis să importăm direct gaze din Kazahstan
Dincolo de toate acestea era clar că pentru a putea importa gaze naturale direct din Kazahstan era nevoie nu doar de dorinţa Moldova şi a companiei Ascom, dar şi de acordul Kazahstanului şi a Federaţiei Ruse. Ţinând cont de faptul că din 2005, Gazprom a purces la majorarea preţurilor la gaze în spaţiul CSI şi la concentrarea în mâinile sale a tuturor căilor de import direct a gazelor din Asia Centrală, obţinerea de către Moldova a unui astfel de drept era de domeniul fantasticului. Una din jertfele a acţiunilor întreprinse de Gazprom a fost Ucraina (la care fac trimitere reprezentanţii Ascom), care până în 2005 importa circa 40 mlrd metri cubi de gaze direct din Turkmenistan, la un preţ de circa 50 USD mia de metri cubi, după care a fost nevoită să accepte condiţiile impuse de Gazprom.
Totodată, în anii 2007-2008, şi autorităţile din Kazahstan au impus producătorii locali de gaze să vândă cea mai mare parte a gazelor extrase la preţuri interne de 30-40 USD/1000 metri cubi, companiei de stat de transport şi distribuţie a gazelor Kaztransgaz. Ultima ulterior o mare parte din acest gaz îl revinde Gazprom-ului la un preţ de 4-5 ori mai mare. De exemplu în prima jumătate a anului 2008 preţul la hotarul kazaho-rus era de 160 USD pentru o mie de metri cub. Dacă am fi acceptat să plătim la acel moment un asemenea preţ al gazelor la hotarul kazaho-rus, apoi preţul acestora la intrarea în Moldova, ţinând cont de costurile de tranzit şi transport pe teritoriul Rusiei şi Ucrainei ajungea la 200-210 USD pentru o mie de metri cub, preţ ce ar fi practic egal cu cel pe care-l plăteam Gazprom-ului.
Greceanâi a dat dovadă de „constructivism şi a acceptat ca furnizările de gaze să se facă exclusiv prin intermediul Gazprom”
De notat că la începutul lunii iunie 2008, exprim-vicepremierul, ministrul Economiei şi Comerţului Igor Dodon anunţa în Parlament că Moldova are oferte de procurare a gazelor naturale din Kazahstan la preţuri mai joase, însă în prezent nu există posibilitatea tranzitării acestuia pe teritoriile Rusiei şi Ucrainei.
În acelaşi timp în cadrul vizitei din 19-20 iunie 2008 la Moscova a premierului de atunci Zinaida Greceanâi, s-a discutat şi acest subiect, iar Moscova nu a respins deschis propunerile Moldovei de a obţine posibilitatea de a importa gaze direct din Kazahstan, tranzitând Rusia şi Ucraina şi evitând astfel intermedierea Gazpromului.
În acelaşi timp în cadrul unei întrevederi cu Alexei Miller, preşedintele Gazprom, prim-ministrul Zinaida Greceanîi a dat dovadă de „constructivism şi a acceptat ca furnizările de gaze să se facă exclusiv prin intermediul Gazprom, fără vre-un alt intermediar”, anunţa presa din Moscova. Ca răsplată pentru acest „spirit de înţelegere”, Moscova va permite Moldovei să majoreze exporturile de vin pe piaţa rusă.
Igor Dodon în prezent deputat PCRM susţine că argumentul principal invocat atunci de Gazprom a fost faptul că reţeaua de transport a gazelor era la acel moment „suprasolicitată” şi nu există „loc şi pentru gazul ce ar fi urmat să-l importe Moldova din Kazahstan”.
Opinia noastră este că era puţin însă probabil ca Gazprom să fi permis Moldovei importul de gaze direct din Kazahstan, iar guvernul moldovean ar fi putut să obţină acest drept, doar cu preţul unor cedări de proporţii din partea Moldovei.