sâmbătă, 26 februarie 2011

Si Moldovagaz a trecut cu conturile de baza la Victoriabank



Migrarea conturilor unor instituții sau companii cu capital de stat de la o banca, la alta, demonstreaza ca pe langa lipsa de transparenta ce domina in continuare in administratia publica, autoritatile liberal-democratice au mostenit si metehnele comuniste. Guvernarea AIE pare ca nu este in stare sai puna la respect pe managerii de intreprinderi de stat. Dar aceasta doar la prima vedere. Or, in guvern avem un grup numeros de fosti manageri de intreprinderi ajunsi ministri sau chiar premier, care stiu cum se decide transferul conturilor de la o banca la alta si care este impactul. Stie bine si premierul Filat, si ministrul Filip si secretarul general al guvernului Bodiu, dar si prim-vice-presedintele Parlamentului Plahotniuc. Schimba ceva aceasta. Nimic!
Or nu exista o reglementare a procedurii si deciziei, si daca nu este interzis, atunci e permis!

Nu mi se pare deloc o supriza daca s-ar afla ca Moldtelecom si-a transferat conturile la Victoriabank imediat dupa ce Vitalie Iurcu a ajuns director general al acestei intreprinderi in iulie 2009. Acesat pentru ca asa a procedat si in alte cazuri. Una din primele măsuri luate de Vitalie Iurcu, in aprilie 2007 cand a a ajuns director general la Agentia Nationala pentru Reglementare in Energetica a fost sa transfere contul bancar al Agentiei la Fincombank. Iurcu ia obligat si pe angajatii ANRE ca in decurs de o luna de zile sa aiba card bancar la Fincombank.
Decizia de atunci putea fi explicata prin faptul ca Iurcu ocupa funcția de membru in Consiliul de Administrație al Fincombank, iar la putere erau comunistii.
De altfel se zice ca Iurcu era la acel moment si membru al PCRM, iar in scurtul sau discurs de inaugurare la ANRE a vorbit despre faptul cum trebuie sa fim patrioti.
Probabil ca patriotismul sau se reducea la faptul ca toate conturile institutiile statului sa fie tinute in banca feciorului presedintelui Voronin si nu la Banca de Economii, cu capital de stat. Acum se vede ca patriotismul sau se reduce la faptul ca banii Moldtelecom/ului trebuie sa stea la banca lui Plahotniuc!

De fapt Iurcu nu este singurul caz de acest fel.
Alexandru Gusev, directorul Moldovagaz, a procedat la fel, si din anul 2009, conturile intreprinderii au trecut de la Banca de Economii la Victoriabank.
Lista conturilor o puteti gasi pe siteul Gazprom si in imaginea atasata.
Si inca un detaliu care vine sa arate importanta locului unde sunt detinute conturile de baza ale unei intreprinderi sau institutii de stat sau private. Cand Plahotniuc a ajuns sa controleze Victoribank, mai multi oameni de afaceri mici si chiar mai mari, si-au trasferat conturile la alte banci.

Oare de ce?

marți, 22 februarie 2011

Este incredibil ca un kaghebist rus să îl asasineze pe altul


Vestea precum că directorul adjunct al Serviciului Federal de Securitate din Rusia (FSB), Veaceslav Ușakov ar fi stat în spatele pregătirii asasinării lui Igor Smirnov ma cutremurat. Se nasc şi în Rusia patrioţi ai Moldovei lui Ştefan cel Mare!
După o scurtă documentare şi mai ales după lectura articolului în care ziaristul rus Iuri Neresov, susţine precum că generalul Uşakov ar fi fost în anul 2002, unul din organizatorii operaţiunii Dvina de înlăturare a lui Igor Smirnov de la putere de la Tiraspol mi-am dat seama că totul este o scorneală banală.
Articolul publicat încă în anul 2002, abundă de inexactităţi şi aberaţii patriotarde ruseşti specifice publicaţiilor naţionaliste şi ultranaţionaliste din Rusia, sau celor din Transnistria.

Autorul Iuri Neresov şi astăzi îşi publică divagaţiile sale pe site-urile din Rusia, unde îi acuză pe Putin şi Medevedev că se închina Occidentului, că au vândut ţara, iar ziariştii serioşi îi zic Şarpele, Vipera şi char Змей Поганый.
Articolele sale arată clar că autorul face parte din aceeaşi tagmă de autori ca şi Corneliu Vadim Tudor din România, sau Aleksandr Prohanov din Rusia etc.
Poate că autorii serioşi de la noi ar trebui să caute în altă parte cauza demisiei generalului Uşakov. Prea banală pare această explicaţie.

duminică, 13 februarie 2011

De ce pe cei morţi în Afganistan în comemorăm, iar pe cei din Primul Război Mondial nu?



Ușurința cu care deputații de toate culorile instituie tot soiul de zile comemorative îmi pare revoltătoare.
Vineri 11 februarie 2011, Parlamentul de la Chișinău a aprobat o decizie prin care a instituit Ziua comemorării celor căzuți în războiul din Afganistan cu rang de dată oficială marcată anual la 15 februarie.
Inițiativa a aparținut unui grup de deputați din partea Partidului Comuniștilor, dar a fost susținuta și de alianța liberal-democrată.
Argumentul invocat a fost faptul că circa 12,5 mii de locuitori ai Moldovei au participat la războiul afganez. 301 dintre ei și-au pierdut viața, iar 257 au devenit invalizi.
Decizia respectivă provoacă nu doar nedumerire, ci și revoltă. Nu am nimic contra celor ce au luptat acolo, căci nu este pe deplin vina lor că au fost duși să poarte un război de ocupație care a provocat moartea a peste un milion de afganezi.

Revolta mea vine de la nedreptatea pe care o poartă această decizie. De ce pentru cei căzuți în războiul din Afganistan se instituie o zi de comemorare oficială, iar pentru alții nu? Or, sute și mii de moldoveni au murit la datorie și în alte războaie purtate de Rusia Țaristă sau Uniunea Sovietică pe parcursul secolului XX.
Cu același succes ar trebui ca și 23 octombrie să fie marcată anual ca zi de comemorare, dar a celor căzuți în luptele pentru înăbușirea revoltei anticomuniste din Ungaria din 1956. Oficial acolo au murit 6 moldoveni. Posibil chiar mai mult.

Dacă contează numărul în instituirea unor astfel de zile, apoi ar trebui să ne aducem aminte de jertfa sutelor de mii de moldoveni căzuți în Primul război mondial. Cruci de comemorare a celor morți în acest război au fost instalate practic în toate localitățile din Republica Moldova. După anul 1945 au fost însă distruse de comuniști. Cu ce este mai prejoasă jertfa celor căzuți în Primul război mondial sau Marele Război cum i se mai spune în Occident, fată de cea a soldaților uciși în Afganistan?
Cu nimic!
Şi de comemorarea sutelor şi miilor de moldoveni căzuți în războiul ruso-japonez din anii 1904-1905, sau în războiul civil din Rusia din anii 1918-1921 nu-şi aduce aminte nici un oficial. Şi este clar de ce. Nu aduce dividende politice. Cei care au luptat, dar şi majoritatea urmașilor direcți nu mai sunt în viată. La fel şi memoria acestuia nu mai este atât de vie.

Dacă 15 februarie 1989 e o zi de neuitat, apoi 11 noiembrie 1918, când oficial s-a încheiat Primul război mondial cu atât mai mult.
Logică ar fi instituirea unei zile comemorative a tuturor celor căzuți în războaie, indiferent care.

miercuri, 9 februarie 2011

Cine creează panică pe piaţă, sau unde se poate de cumpărat zahăr mai ieftin de 14 lei kilogramul


Cel puțin două rețele de hypermarkete din Chișinău vând produsul la prețuri de 12,4 lei și de 13 lei kilogramul

Zaharul se scumpește din nou, anunța mai multe surse mass-media. Astfel potrivit unui post de televiziune zaharul a ajuns sa coste la unele tarabe din piața centrală 15,5 lei kilogramul, chiar dacă spun că mai sunt cei care vând și cu 14 lei.
Argumentul invocat de reprezentanții fabricii de zahăr care au aplicat scumpirea afirmă că măsura a fost luată pentru a anticipa un deficit de zahăr, în condițiile în care o altă firmă continuă să exporte acest produs.
Este exemplul clasic de atac la comanda unui agent economic la adresa altuia. Mai concret e vorba de Südzucker, care ocupă la moment o poziție dominantă pe piața zahărului, după ce milionarul rus Ralif Safin și-a vândut fabricile de zahăr din Moldova. Acum a apărut un concurent care a produs zahăr pe care îl exportă. Acest lucru se vede că nu le place nemților de la Südzucker, care uite ce grija mare au de buzunarele noastre și mai scumpesc zahărul pe piața internă.
Potrivit altei televiziuni prețul zahărului ar putea crește cu patru lei pentru un kilogram. Ținând cont că acum, zahărul costă, în medie, 16 lei, „producătorii avertizează că acest produs s-ar putea scumpi până la 20 de lei kilogramul. Asta în cazul în care statul nu va interzice exportul”. Iată că am aflat și scopul.

În mod normal ar trebui iarăși să intervină ministrul Agriculturii, sau Viorica Cărare, dar cel mai bine Vlad Plahotniuc și să vedeți cum prețul la zahăr va scădea.

Cel mai straniu este că zahăr ieftin este chiar în magazine. Aseară am cumpărat 3 kilograme la prețul de 12,4 lei, la hypermarketul Green Hiils de pe Calea Ieşilor, iar rețeaua de supermarkete “Fourchette” face campanie promoțională la zahăr cu un preț de 13 lei kilogramul.