Rusia nu ne-a permis şi nu ne va permite să importăm direct gaze din Asia Centrală

Mare tam-tam iarăși în jurul prețului gazelor și mai ales a posibilității importului de gaze direct din Kazahstan.
Cică din cauza lui expreşedintelui Vladimir Voronin, Moldova a ratat șansa de importa gaze naturale ieftine din Kazahstan la prețul de 76 USD mia de metri cubi.

Ascom a vrut să ia locul Gazprom – ului?!

Potrivit unui comunicat de presă al Ascom Grup, la 15 martie 2006, a fost semnat un protocol de intenții între guvernul Republicii Moldova și compania respectivă. Protocolul prevedea livrarea a 2,5-3,0 mlrd. metri cubi de gaze naturale anual, până în 2016-2018, pentru satisfacerea necesităţilor energetice ale RM, la un preţ de 50 USD pentru 1000 metri cubi la ieşirea din Kazahstan (sau 76 USD dacă ţinem cont de costurile de transport şi tranzit din Kazahstan până în RM). Volumele de gaze stipulate în Protocol urmau să fie folosite nu doar pentru asigurarea propriu-zisă a consumatorilor din Moldova, dar şi pentru producerea energiei electrice la o centrală care urma să fie construită de Ascom lângă Bălţi, cu o capacitate de 450 MW, pentru modernizarea CET-1 şi CET-2 din Chişinău şi mărirea capacităţilor acestora cu 200 MW şi, respectiv, 450 MW.
În plus, în Protocol se preconiza ca în scopul minimizării şi excluderii totale a riscurilor politice şi economice pentru securitatea energetică a Republicii Moldova părţile vor înfiinţa o altă societate comercială mixtă care va avea ca obiective de bază; construirea conductelor magistrale Drochia-Bălţi-Ungheni-Iaşi şi Tocuz-Căinari-Mereni, identificarea posibilităţii înmagazinării unui volum de gaze ce depăşeşte consumul intern al Moldovei, într-un depozit subteran în Moldova şi/sau România; construirea împreună cu Romgaz a unui depozit subteran de gaze la Mărgineni, lângă Piatra-Neamţ, cu o capacitate de înmagazinare la prima etapă de 4 mlrd metri cubi, unde să fie înmagazinate şi gazele necesare Republicii Moldova.
Totodată părţile urmau să acţioneze şi în direcţia transmiterii către grupul Ascom a dreptului de a efectua o cercetare geologică a teritoriului Republicii Moldova pentru găsirea rezervelor de hidrocarburi, dar şi obţinerii (cu sprijinul conducerii Republicii Moldova a unui zăcământ de gaze în Marea Caspică.
Documentul, dacă se realiza întocmai ar fi semnificat eliminarea monopolului Gazprom la livrările de gaze în Republica Moldova şi practic independenţa energetică a ţării, faţă de Rusia. Partea proastă este că Moldova ar fi căzut astfel într-o dependenţă energetică faţă de grupul Ascom. Adică, un monopol era înlocuit cu altul.

Proiecte utopice

Intenţiile declarate ale părţilor par a fi mai mult decât utopice, în condiţiile în care era clar că Gazprom şi respectiv Kremlinul nu vor accepta emanciparea energetică a unei foste colonii. Pe de altă parte, realizarea acestui proiect presupunea costuri enorme. Calcule elementare arată că la nivelul anului 2006 erau nevoie de investiţii de minimum 2-2,5 mlrd. USD, pentru realizarea acestor obiective. Cine urma să-şi asume asemenea angajamente investiţionale nu este clar.
Eşecul acestor bune intenţii este pus de Ascom Grup doar pe seama conducerii de atunci a Republicii Moldova, care ar fi zădărnicit realizarea obiectivelor din Protocolul de intenţii. Mai mult!
Purtătorul de cuvânt al grupului Ascom, Vitalie Diaconu a susţinut în cadrul unei conferinţe de presă că nu a fost executat şi Memorandumul de înţelegeri şi obligaţiuni mutul din 7 mai 2007, textul căruia aşa-şi nu a fost publicat.

Procuratura şi calcularea prejudiciilor

Din textele distribuite presei reiese că Procuratura Generală a constatat că „prin zădărnicirea intenţiilor comune ale Ascom Group SA şi Guvernului RM de aprovizionare a ţării cu gaze naturale din surse alternative (Kazahstan) a fost subminată securitatea naţională în domeniul economic şi energetic, urmare a cărui fapt RM e obligată să contracteze furnizarea de gaze naturale de la Concernul rus „Gazprom” la preţuri exagerate. Prin urmare, intereselor economice ale statului RM şi cetăţenilor ei le-au fost cauzate daune considerabile şi prejudiciu material în proporţii deosebit de mari, estimat la 1,657 mlrd. USD”. Din acest motiv Procuratura a dispus „începerea urmăririi penale pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu a foştilor factori de decizie şi de conducere ai RM”.
Nu sunt clare nici cum au fost efectuate calculele de către Procuratură, dar cifrele par mai mult decât exagerate. Or, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (http://anre.md/press/index.php?vers=1) în perioada 2006-2009, Republica Moldova a importat din Rusia, gaze naturale în valoare de 997 mil. USD. Dacă ţinem cont şi de faptul că şi pentru gazele care ar fi urmat a fi livrate de Ascom, urma să plătim un preţ evaluat doar pentru 2006 la 76 USD şi care ar fi urmat a fi actualizat în fiecare an, putem bănui că cifrele sunt supraevaluate de cel puţin trei ori. Totodată, conform protocolului de intenţii începutul livrărilor era preconizat abia pentru a doua jumătate a anului 2006.

Volumele şi valoarea gazelor importate de RM în anii 2005-2009
Indicii Unitatea de măsură 2005 2006 2007 2008 2009

Volumul de gaze naturale procurate - total mil. m3 1418,6 1418,2 1305,4 1226,9 1126,3
Preţul mediu de procurare a gazelor naturale $/1000 m3 76,1 133,4 172,9 232,3 263,9
Valoarea gazelor importate mil. USD 108,0 189,19 225,7 285,0 297,23

http://anre.md/press/index.php?vers=1

De ce Gazprom nu ne-ar fi permis să importăm direct gaze din Kazahstan

Dincolo de toate acestea era clar că pentru a putea importa gaze naturale direct din Kazahstan era nevoie nu doar de dorinţa Moldova şi a companiei Ascom, dar şi de acordul Kazahstanului şi a Federaţiei Ruse. Ţinând cont de faptul că din 2005, Gazprom a purces la majorarea preţurilor la gaze în spaţiul CSI şi la concentrarea în mâinile sale a tuturor căilor de import direct a gazelor din Asia Centrală, obţinerea de către Moldova a unui astfel de drept era de domeniul fantasticului. Una din jertfele a acţiunilor întreprinse de Gazprom a fost Ucraina (la care fac trimitere reprezentanţii Ascom), care până în 2005 importa circa 40 mlrd metri cubi de gaze direct din Turkmenistan, la un preţ de circa 50 USD mia de metri cubi, după care a fost nevoită să accepte condiţiile impuse de Gazprom.
Totodată, în anii 2007-2008, şi autorităţile din Kazahstan au impus producătorii locali de gaze să vândă cea mai mare parte a gazelor extrase la preţuri interne de 30-40 USD/1000 metri cubi, companiei de stat de transport şi distribuţie a gazelor Kaztransgaz. Ultima ulterior o mare parte din acest gaz îl revinde Gazprom-ului la un preţ de 4-5 ori mai mare. De exemplu în prima jumătate a anului 2008 preţul la hotarul kazaho-rus era de 160 USD pentru o mie de metri cub. Dacă am fi acceptat să plătim la acel moment un asemenea preţ al gazelor la hotarul kazaho-rus, apoi preţul acestora la intrarea în Moldova, ţinând cont de costurile de tranzit şi transport pe teritoriul Rusiei şi Ucrainei ajungea la 200-210 USD pentru o mie de metri cub, preţ ce ar fi practic egal cu cel pe care-l plăteam Gazprom-ului.

Greceanâi a dat dovadă de „constructivism şi a acceptat ca furnizările de gaze să se facă exclusiv prin intermediul Gazprom”

De notat că la începutul lunii iunie 2008, exprim-vicepremierul, ministrul Economiei şi Comerţului Igor Dodon anunţa în Parlament că Moldova are oferte de procurare a gazelor naturale din Kazahstan la preţuri mai joase, însă în prezent nu există posibilitatea tranzitării acestuia pe teritoriile Rusiei şi Ucrainei.
În acelaşi timp în cadrul vizitei din 19-20 iunie 2008 la Moscova a premierului de atunci Zinaida Greceanâi, s-a discutat şi acest subiect, iar Moscova nu a respins deschis propunerile Moldovei de a obţine posibilitatea de a importa gaze direct din Kazahstan, tranzitând Rusia şi Ucraina şi evitând astfel intermedierea Gazpromului.
În acelaşi timp în cadrul unei întrevederi cu Alexei Miller, preşedintele Gazprom, prim-ministrul Zinaida Greceanîi a dat dovadă de „constructivism şi a acceptat ca furnizările de gaze să se facă exclusiv prin intermediul Gazprom, fără vre-un alt intermediar”, anunţa presa din Moscova. Ca răsplată pentru acest „spirit de înţelegere”, Moscova va permite Moldovei să majoreze exporturile de vin pe piaţa rusă.
Igor Dodon în prezent deputat PCRM susţine că argumentul principal invocat atunci de Gazprom a fost faptul că reţeaua de transport a gazelor era la acel moment „suprasolicitată” şi nu există „loc şi pentru gazul ce ar fi urmat să-l importe Moldova din Kazahstan”.
Opinia noastră este că era puţin însă probabil ca Gazprom să fi permis Moldovei importul de gaze direct din Kazahstan, iar guvernul moldovean ar fi putut să obţină acest drept, doar cu preţul unor cedări de proporţii din partea Moldovei.

Miliardarii faliţi ai Moldovei

Zilele trecute pentru a nu se știe a câta oară presa din Moldova a preluat niște texte despre averile de miliarde ale lui Oleg Voronin și Gabriel Stati, la care l-au mai adăugat și pe expremierul Ion Sturza. Au făcut trimitere la publicații serioase precum Ziarul Financiar, sau Hotnews.ro. Partea proastă este că aceste publicații s-au informat de la surse din Moldova.
Şi mai proastă este însă starea financiară a acestor miliardari. Primul ratează contracte după contracte și mai este hărțuit de autorități, încât a ajuns să iasă în stradă. E adevărat că încă nu umblă cu mâna întinsă. Dacă însă va continuă așa, ar putea ajunge să fie doar un simplu milionar.
Cel de-al doilea, cu siguranță că umblă cu cerșitul de împrumuturi, altfel de unde ar fi plin târgul cu vorbe că uite eu i-am dat câteva milioane de lei cu împrumut chiar lui Gabriel Stati. Cel puțin doi oameni de afaceri, s-au lăudat în public că iar fi dat bani cu împrumut. Pare incredibil în condițiile în care câțiva ani în urmă Gabriel afirma pentru Vip Magazin că averea familiei sale este mai mare de cele 2,2 mlrd USD, la cât o estimase o publicație americană, estimare pe care nimeni nu a văzut-o. http://www.vipmagazin.md/profil/Gabriel_Stati._Despre_lumea_din_jurul_s%C4%83u/.
Mai mult. Însăși Anatol Stati este în criză de bani încât a ajuns să ceară cu împrumut bani de la însăși Vlad Plahotniuc. Nu chiar direct, ci de la banca acestuia.
Se vede că așa-zișii miliardari moldoveni au ajuns la mare ananghie. Pentru Stati, lucrurile stau chiar foarte prost, ținând cont de faptul că milionarii kazahi Assaubayev, care vroiau să preia afacerile cu petrol și gaze din Kazahstan au și ei probleme mari. Rușii de la Polyus Gold pe care kazahii iau kidănit, cer returnarea a 450 mil. USD. Iar cu acești ruși este periculos să te pui. Vorba e că acționari majoritari la Polyus Gold sunt miliardarii ruşi Suleyman Kerimov (37%) și Mihail Prohorov (29,9%).
Dincolo de toate acestea nu prea sunt motive de jubilare. Dacă Stati continua să-și dezvolte afacerea fără piedici și fără unele încălcări, am fi putut ajunge să ne mândrim cu faptul că avem și noi o companie, intrată în topurile internaționale.
Dar așa, va mai trebui să treacă mult timp pentru ca o companie a unui moldovean, sau din Moldova să ajungă în topurile internaționale. Ba chiar pare a fi o chestie science fiction.

Până la tarife europene la gaze mai avem mult

Există un curent de opinie precum că în Moldova deja am ajuns Europa în privinţa mărimii tarifelor la gaze pentru consumatorii casnici. În realitate mai avem mult pentru a ajunge statele UE la acest capitol. De exemplu tarifele la gaze pentru populaţia din Moldova erau în semestrul II al anului 2009 de circa trei ori mai mici decât media tarifelor din statele UE şi de peste 5 ori mai mici ca în Danemarca şi Suedia. Astfel dacă în Moldova în semestrul II tariful mediu la gazele naturale livrate consumatorilor casnici era de circa 210 euro per mia de metri cubi, în cele 27 state membre a UE tariful a fost de 613,8 euro. Faţă de perioada respectivă a anului 2008 tarifele din UE au fost în scădere cu 16 la sută. Altfel spus în 2008 ele erau şi mai mari.

Conform celor mai recente statistici Eurostat http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/8-28052010-AP/EN/8-28052010-AP-EN.PDF , în UE cele mai mici tarife la gaze naturale pentru consumatorii casnici, în ultimul semestru al anului 2009, le avea România – 311,7 euro per mia de metri cubi, cu circa 48% mai mult decât de exemplu în Moldova. Eurostat dă preţul în euro pentru GJ (1GJ fiind echivalentul a circa 23,9 m3). Noi am recalculat în metri cubi, ca să putem face o comparaţie mai pe înţeles.
Preţuri relativ mici comparativ cu media UE se mai atestau în Bulgaria – 404,6 euro per mia de metri cubi, Estonia – 421,3 euro, Letonia – 440,2 euro, Lituania – 472,4 euro şi Marea Britanie – 495,4 euro. La polul opus se află Danemarca cu un tarif echivalent cu circa 1120 euro per mia de metri cubi, tarif ce este de aproape două ori mai mare decât media UE şi de 5,3 ori mai mare ca în Moldova.
Cel mai curios este că Danemarca dispune de zăcăminte de gaze, care-i asigură necesităţile şi mai ajunge şi pentru export la vecini. Explicaţia acestor tarife exorbitante este ponderea mare a taxelor în tariful final, care în cazul Danemarcei depăşeşte 50,4%. În cazul României ponderea taxelor este de 45,6%, ceea ce semnifică că dacă ar fi eliminate, tarifele la gaze ar putea coborî la un nivel apropiat de cel al tarifelor din Moldova.
La polul opus găsim Marea Britanie cu o pondere a taxelor de 4,7% din tariful la gaze. Chiar şi aşa tarifele din Marea Britanie sunt de 2,5 ori mai mari ca în Moldova. Plus la aceasta Marea Britanie îşi asigură necesităţile în proporţie de circa 90% din extracţia internă şi mai dispune de cea mai concurentă piaţă internă a gazelor din UE.
Mai adăugăm că peste tot în lume tarifele pentru consumatorii casnici sunt de 2-3 ori mai mari decât pentru consumatorii industriali, în timp ce în Moldova diferenţele respective sunt de 10-20%.
Tarifele la gaze din Moldova sunt încă departe de cele din statele UE, dar în ultimii 3-4 ani diferenţa s-a redus cu circa 50 de euro şi în viitor se va mai reduce. Totul depinde de Gazprom, sau mai bine zis de preţul gazelor livrate de monopolul rus.
Mai precizăm că rămânerea în urmă faţă de UE la nivelul salariilor, este mult mai semnificativă, dar aceasta deja este o altă problemă.

Cum echipa Partidului Democrat a redus preţul energiei

De ceva timp serviciul de presă al Partidului Democrat îmi bombardează pur şi simplu poşta cu comunicate în care mă informează despre succesele lui Marian Lupu şi a echipei sale în guvernarea ţării. Uneori am nenorocul să primesc câte 3-4 comunicate pe zi.
Nu prea mă avânt să citesc asemenea tip de informaţii, dar câteodată ele conţin informaţii curioase, ba chiar denotă „gradul înalt de calificare” a persoanelor ce conduc PDM şi a miniştrilor PDM şi mai ales „cunoştinţele profunde” în economie ale acestora.
La 24 mai, bunăoară am fost informat despre faptul că „Federaţia Rusă evită revizuirea preţului pentru gaz, din cauza instabilităţii politice din Moldova”, http://pdm.md/libview.php?l=ro&idc=201&id=1723. O argumentare mai proastă nici că se mai putea găsi. Dar nu această afirmaţie care ar fi fost făcută de Marian Ilici la Corjeuţi, Briceni ma deranjat. Ci faptul că „Marian Lupu a anunţat că graţie eforturilor miniştrilor PDM au fost eliminaţi intermediarii dintre Cuciurgan şi Guvern”.
Mai mult! S-a anunţat că „până acum existau cca 4 firme intermediare care ridicau un venit lunar mediu de un miliard de euro, bani incluşi în tarif şi achitaţi de consumatori”. Pentru ca aceste firme să aibă un asemenea profit lunar, apoi consumul de electricitate din Moldova ar trebui să crească de circa 1000 de ori. Or consumul mediu lunar de energie din Moldova este de maximum 30 mil. euro, iar dacă ţinem cont de faptul că comisioanele intermediarilor de regulă sunt maximum de unu-doi cenţi per kWh, apoi profitul lunar al acestora nu ar putea fi de unu-două mil. euro, sau de circa 1000 de ori mai mic. Aşa că pentru a ajunge la un miliard de euro, apoi Moldova ar urma să ajungă la un consum de energie egal cu cel al Federaţiei Ruse.
Răspunsul serviciului de presă privind veridicitatea acestei informaţiei a fost şi el curios. „Poate că era vorba de lei”, mi-au scris cei de la serviciul de presă, dar textul de pe pagina WEB a PDM a rămas acelaşi.
La 27 mai alt comunicat în care, iarăşi se vorbeşte despre eliminarea celor 4 firme intermediare pentru energia venită de la Cuciurgan. Dar venitul lunar mediu a fost redus de 500 de ori, până la 2 milioane de euro, http://pdm.md/libview.php?l=ro&idc=201&id=1738&parent=0.

La 31 mai, un alt comunicat mă înştiinţa că „Echipa PDM din cadrul Guvernului a stopat creşterea preţurilor pentru energia electrică” - http://pdm.md/libview.php?l=ro&idc=201&id=1744&parent=0.
Conform serviciului de presă „La negocierea unui nou acord de cumpărare a energiei electrice de la staţia de la Cuciurgan, s-a stabilit că pe această filieră activează câţiva intermediari, fiecare câştigând peste un milion de dolari pe lună”. Dacă erau 4 firme, reiese că cifra nouă este 4 mil. USD pe lună, iar pe an 48 mil. USD.
Potrivit aceluiaşi comunicat „La insistenţa echipei conduse de către Valeriu Lazăr, intermediarii au fost eliminaţi. În rezultat costul energiei livrate beneficiarilor finali s-a redus cu 0,03 cenţi”.
Singura cifră ce pare a fi aproape de adevăr este cea de 0,03 cenţi (per kWh cred că).
Dacă ţinem cont de faptul că în 2009 am cumpărat circa 3 mlrd kWh de energie de la Cuciurgan, la un preţ mediu de circa 5,8 cenţi/kWh (cât a fost anul trecut) ajungem la cifra de 174 mil USD. Dacă eliminăm comisionul de 48 mil. USD al firmelor intermediare, ajungem la cifra de 126 mil. USD. În acest caz preţul unui kilovatt cumpărat de la Cuciurgan nu ar fi urmat să scadă cu 0,03 cenţi şi nici cu 0,3 cenţi, ci cu 1,5 cenţi/kWh, până la 4,2 cenţi/kWh.
Întrebarea mea este către echipa PDM - De ce nu s-a ieftinit energia şi pentru consumatorii finali cu peste 15 bani/kWh? Sau poate că acum banii se duc în altă direcţie?
Uşurinţa cu care se operează cu unele cifre sensibile pentru populaţie, denotă nu numai lipsă de profesionalism, ci şi lipsă de responsabilitate a echipei PDM.

Gazprom câştiga 147 USD de la fiecare mie de metri cubi de gaze vândute în Moldova

Venitul Gazprom de la vânzarea gazelor în Moldova în trimestrul II al anului 2010, constituie 147 USD per mia de metri cubi, în timp ce în Germania - 150-156 USD. Pentru alte state CSI venitul Gazprom de la exportul de gaze, este chiar mai mare decât pentru Moldova.

Gazprom este subvenţionat de statele post-sovietice

Potrivit unei analize publicate de Mihail Korchemkin, director executiv al East European Gas Analysis (EEGAS este o firmă de consultanţă din Pennsylvania, SUA), la ora actuală exporturile de gaze în fostele state sovietice sunt mai profitabile pentru Gazprom, decât vânzările către restul Europei, cu excepţia vânzărilor duty-free de gaze către Turcia prin conducta Blue Stream.

Totodată din cauza profiturilor mari din vânzările către Ucraina şi alte state post-sovietice, Gazprom nu doreşte să restabilească tranzitul liber al gazului din Asia Centrală prin teritoriul rusesc. "Acum profiturile nete din exporturile de gaze în Ucraina sunt cu 50% mai mari decât cele în Germania. Folosind terminologia Kremlinului, se poate spune că Gazprom este subvenţionat de către bugetul de stat rus şi de compania ucraineană Naftogaz. În cazul în care taxele vamale vor fi restaurate (e vorba de taxa de 30% la exportul de gaze în Ucraina, anulată de Rusia în urma recentelor acorduri ruso-ucrainene n.r.), exporturile spre Ucraina ar fi încă şi mai profitabile decât cele mai multe vânzări către alţi clienţi din Europa ai Gazprom ", spune Mihail Korchemkin, cunoscut expert în domeniul energetic.

Taxele vamale aplicate de Rusia, majorează cu 30% preţul gazului pentru Moldova

Conform calculelor efectuate de expertul rus, venitul Gazprom de la vânzarea gazelor în Moldova în trimestrul II al anului 2010, constituie 147 USD per mia de metri cubi, în timp ce în Germania - 150-156 USD.

Diferenţa de preţ de circa 100 USD, ce apare până la preţul final de 252 USD la hotarul Moldovei (de fapt preţul real este de circa 248 USD, dar ajunge la 252 USD datorită capacităţi termice mai mari a gazului), se explică prin costurile pentru serviciile de tranzit prin Ucraina, care ajung la 10% din preţul final, sau 25 USD per mia de metri cubi şi prin taxa vamală de 30% din preţul final a gazului – circa 75-76 USD per mia de metri cubi, aplicată de Federaţia Rusă.

Dacă Moldova ar reuşi ca şi Ucraina să obţină eliminarea taxei de 30% aplicată de Federaţia Rusă la exportul de gaze, apoi preţul de import în trimestrul II 2010, bunăoară ar putea coborî la circa 175 USD per mia de metri cubi.

Mai adăugăm că costul extracţiei a o mie de metri cubi de gaze, suportat de Gazprom în 2009, a fost de 18 USD, iar creşterea mai mult de 10 ori a preţului final a gazelor pentru Moldova se datorează în mare parte taxelor impuse de autorităţile ruseşti, care pe lângă cele la export, mai impun şi alte taxe interne la gaze.

Conform datelor ANRE, în 2009 Moldova, fără regiunea transnistreană a importat gaze în valoare de circa 297,2 mil. USD, din care circa 90 mil. USD au constituit valoarea taxelor vamale ruseşti, iar circa 30 mil. USD, costul serviciilor de tranzit prin Ucraina, iar restul a fost venitul Gazpromului.

Plahotniuc îşi pregăteşte ieşirea publică?!

Zilele trecute în aproape toată mass-media necomunistă a fost publicat anunţul precum că "la initiativa Presedintelui Consiliului de Administratie Victoriabank, Dl. Vladimir Plahotniuc, Comitetul Directorilor a Bancii Comerciale “Victoriabank” a luat decizia de a lansa programul de burse destinat studentilor absolventi in anul 2011. In cadrul acestui program, 100 de studenti ai UTM, ASEM si USM, selectati in baza de concurs, vor beneficia de burse pentru anul de studii 2010-2011 si vor primi suport in angajarea ulterioara in câmpul muncii".
Cum poate a fi interpretat acest anunţ. Responsabilitate Corporativa Sociala, precum susţine banca? Posibil. Dar mai degrabă miroase a prim pas spre ieşirea la public a misteriosului mister Plahotniuc. Cel despre care vorbeşte tot târgul, dar nimeni nu-l cunoaşte. De acu încolo ne putem aştepta la noi apariţii publice a misteriosului mister Plahotniuc.
Potrivit datelor culese, pare a fi cel mai controversat şi „din umbră” om de afaceri din Moldova. Toţi ştiu de el, dar nimeni nu l-a văzut. Nu există un interviu cu el, care să fie publicat în presă. Despre fotografii cu el, nici vorbă. Cu toate acestea o mare parte din lumea de afaceri, şi nu numai îl consideră drept unul dintre cei mai buni şi eficienţi manageri din Moldova. A devenit deja o regulă nescrisă: unde îşi pune amprenta Plahotniuc, afacerea merge ca pe roate.
Din datele culese, cariera de manager a început-o administrând cu succes o reţea de dealeri a ţigărilor produse de Tutun-CTC în anii 1998-2001. Din 2002, devine manager general la Petrom-Moldova, pe care în scurt timp a transformat-o în lider al pieţei produselor petroliere. Pe lângă afacerile cu petrol, s-a implicat activ în afaceri imobiliare, construcţii, bănci şi finanţe, transport, mass-media, publicitate, servicii hoteliere etc.
Conform unor publicaţii în 2008 a fost la un pas de a deveni premier.
A fost foarte apropiat de familia Voronin, căreia ani de zile ia administrat afacerile. Acum le are pe ale sale. Aşteptăm ce va urma.

Petroliştii convocaţi în regim de urgenţă la Filat

Azi, dimineaţă în regim de urgenţă au fost convocaţi la Guvern principalii operatori de pe piaţa produselor petroliere. Potrivit unor surse, despre şedinţa de la premierul Filat, petroliştii au fost anunţaţi abia în ajun, în seara zilei de joi. Totodată niciunul din şefii companiilor convocate nu au putut să ne spună care este subiectul şedinţei. Încercările noastre de a afla de la serviciul de presă despre agenda acestei şedinţe nu au dat rezultat. Sperăm că măcar să aflăm post-factum printr-un comunicat de presă. De notat că deja de jumătate de an pe piaţa petroleiră are loc un soi de război tacit între câteva grupări economice şi politice, strâns legate de actuala şi fost guvernare. Rezultatul ce urma era controlul indirect asupra pieţei şi eliminarea unor concurenţi, mai mici, şi chiar mai mari.
Vom reveni