Cine sunt cetăţenii moldoveni ce îl asistă în afaceri pe miliardarul român Vântu

Scandalul de săptămâna trecută cu încarcerarea magnatului român Sorin Ovidiu Vântu (patronul grupului Realitatea din România, Publica TV din Republica Moldova etc.) a scos la iveală, implicarea activă în afacerile acestuia a mai multor cetățeni moldoveni. Cel mai frecvent au figurat în știri numele lui Octavian Țurcan și Ghenadie Nipomici, grație implicării lor active

Octavian Țurcan, pericol public în România

În prezent cel mai vehiculat nume alături de cel al lui Vântu este a lui Octavian Țurcan, suspectat că ar fi transferat bani unui alt afacerist - Nicolae Popa, în perioada în care acesta era căutat de autorități pentru a fi încarcerat, ca urmare a condamnării la 15 ani de detenție și pe care procurorii l-au reținut, joi, 9 septembrie. Potrivit argumentării procurorilor „în prezent subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât infracțiunea săvârșită de către inculpatul ȚURCAN OCTAVIAN prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol public”.
http://www.adevarul.ro/actualitate/Rechizitoriu_Sorin_Ovidiu_Vintu_ADVFIL20100910_0002.pdf
Potrivit unui comunicat al Biroului de presă al Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție (PICCJ), „Urmărirea penală a stabilit că transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispozițiilor inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, prin transfer bancar, dintr-un cont deschis la o bancă cu sediul în Nicosia, Cipru, în contul unei societăți comerciale înregistrate în Indonezia, la care condamnatul Popa Nicolae avea acces cu ajutorul inculpatului Țurcan Octavian, sau în numerar cu sprijinul inculpatului Stoian Alexandru”. http://www.mpublic.ro/presa/2010/c_09_09_2010_3.htm
"Justiție la televizor nu se poate!", a declarat Ţurcan în timp ce intra în sediul Parchetului Înaltei Curți de Casație şi Justiție (PICCJ), potrivit Mediafax.
Amintim că procurorii i-au convocat, joi, 9 septembrie pe Sorin Ovidiu Vântu (SOV), Liviu Luca, președintele Federației Sindicatelor Libere Petrom, Octavian Țurcan şi pe Alex Stoian, în cazul lui Nicolae Popa, fostul director al Gelsor, condamnat la 15 ani de detenţie pentru prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii (FNI) şi care până nu demult se ascundea de justiţia român în Indonezia. În urma prăbuşirii FNI de acum 10 ani, 300 000 de investitori au pierdut peste 300 mil. euro.
Octavian Ţurcan figurează cu domiciliu în s. Truşeni, municipiul Chişinău şi a fost prezentat în investigaţiile presei drept unul dintre interpuşii/administratorii afacerilor lui Sorin Ovidiu Vântu.
La începutul mileniului trei apare ca administrator sau acţionar la mai multe afaceri controlate de Vântu. Mai mult! El este considerat drept unul din oamenii cheie între cei care au stat la bazele imperiului Vântu.
Una din primele afaceri în care apare numele lui Octavian Ţurcan este Banca Română de Scont, unde acesta a deţinut poziţia de vicepreşedinte. Întreaga afacere care s-a derulat în anii 2000 şi în care a fost implicat şi Sorin Ovidiu Vântu s-a încheiat cu falimentul băncii şi cu un prejudiciu de aproape 20 de milioane de dolari.
Într-un interviu acordat ziarului Bursa, fostul preşedinte al Băncii Române de Scont, Doru Nicolaescu, îl descrie pe Octavian Ţurcan drept cel care a creat lanţul de companii off-shore prin care şi-a derulat Sorin Ovidiu Vântu afacerile. Detalii despre acest aspect aici.
Octavian Ţurcan figurează ca reprezentant al firmei Stonecom Limited din Cipru la Imobiliar Network 2002 SA, companie cu active de peste 177 milioane RON şi care ar deţine toate proprietăţile imobiliare ale lui Sorin Ovidiu Vântu. “La o evaluare sumară, este vorba despre proprietăţi în valoare de zeci de milioane de euro. Aşa arată, creionat în linii mari, imperiul imobiliar al lui SOV. Totuşi, toate aceste proprietăţi figurează înregistrate pe firma Imobiliar Network 2002 SA, fosta companie Gelsor Network, care i-a aparţinut lui SOV, controlată acum de off-shore-ul Stonecom Ltd din paradisul fiscal Cipru”, se preciza în anul 2006 într-o investigaţie Evenimentul Zilei, http://www.ziaresireviste.ro/index.php?page=revista_presei&details=on&id=5165.
Acţionari actuali ai Imobiliar Network 2002 SA sunt Sorin Ovidiu Freciu, Octavian Ţurcan, Radu Bobu, Ghenadie Nipomici (câte o acţiune) şi Stonecom Ltd. acţionar cu 99,9%.
Potrivit registrului comerţului din România, Octavian Ţurcan mai este acţionar în două companii: SISTEME DE MANAGEMENT PERFORMANT SRL, unde deţine 50% cu soţia sa Alexandra, şi in compania TULORIS INTERNATIONAL SRL în care este asociat 33% împreună cu alţi doi cetăţeni străini. Compania TULORIS INTERNATIONAL SRL are ca obiect de activitate intermedierile imobiliare, dar în ultimii ani nu a avut afaceri impresionante.
Compania SISTEME DE MANAGEMENT PERFORMANT apare într-un document al Consiliului Concurenţei din România care arată că această companie face parte din grupul ELBAHOLD Ltd, despre care grup presa a relatat că este controlat indirect de către Sorin Ovidiu Vântu.
Numele lui Octavian Ţurcan a mai fost vehiculat şi într-un alt scandal legat de compania Delta Asigurări, firmă al cărei control era asigurat prin Tabor Project Limited (Londra), societate cu acţionariat în Cipru (Ranohold Limited) şi reprezentată legal de Octavian Ţurcan. Într-un interviu realizat în anul 2006 de Emilia Sercan, SOV declara „Nu cunosc afacerile pe care le face domnul Ţurcan, un important om de afaceri, de altfel, care ani în urmă a lucrat şi cu mine” http://emiliasercan.blogspot.com/2010_09_01_archive.html.
http://emiliasercan.blogspot.com/2010/09/va-e-frica-de-presedintele-basescu.html

Nipomici - consultantul financiar al lui Vântu

O prezenţă mai mare în afacerile lui Vântu are alt cetăţean moldovean - Ghenadie Nipomici, care deţine şi licenţă de avocat în România.
Despre Ghenadie Nipomici se spune că înainte de a ajunge consultant financiar (Sic!) al lui Vântu, ar fi lucrat consultant principal în Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, Petru Lucinschi. În registrele ministerului Justiţiei de la Chişinău el apare ca fondator şi preşedinte al Asociaţiei Obşteşti pentru Protecţia Consumatorilor "CONSUM PROTECT".
În actualul scandal numele lui Nipomici nu figurează direct, dar în textul interceptărilor convorbirilor telefonice între SOV şi Ţurcan apare şi cineva cu numele Ghenadie, persoană cunoscută de ambii şi cu care Ţurcan urma să ia legătura pentru a clarifica o problemă legată de conturile bancare prin care s-au transferat bani în Indonezia. În Referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive din 10 septembrie 2010, depus la Tribunalul Bucureşti de procurorul Marius Iacob, se precizează că „Întrucât în ziua de 15.12.2009, la ora 12:44:05, Octavian Ţurcan este contactat de Ghenadie, cu care poartă o discuţie, rezultă că cel care primeşte coordonatele despre conturile bancare este Nipomici Ghenadie”. Totodată în referat se mai menţionează că „După cum rezultă din declaraţia de martor din data de 11.01.2010 a lui Nipomici Ghenadie, martorul şi inculpatul Octavian Ţurcan sunt administratorii unor firma din Cipru”. http://www.adevarul.ro/actualitate/Rechizitoriu_Sorin_Ovidiu_Vintu_ADVFIL20100910_0002.pdf, sau
http://www.vranceamedia.ro/archives/31447
În România, conform datelor din registrul comerţului, Ghenadie Nipomici a fost sau este acţionar, dar cel mai des ca reprezentant al unor off-shoruri într-o duzină de firme apropiate de Vântu, prin care sunt administrate afaceri din domeniul mass-media, jocurilor de noroc, intermedieri, agenţii de consultanţă, distribuţie de produse petroliere etc.
De exemplu este reprezentant al off-shorului Willowsworth LTD (Tortolla - Insulele Virgine Britanice) la firma Apogeu Info SRL, unde asociat era şi controversatul ziarist Sorin Roşca Stănescu. Willowsworth LTD a fost până în 2009, acţionar majoritar şi la compania Management Fulcrum SRL (reprezentant Ghenadie Nipomici) care a asigurat managementul ziarului „Ziua”.
Şi la Trans Euroline SA, firma ce deţinea Nevada Casino din Bucureşti, Nipomici apare ca reprezentant al Willowsworth LTD (89,9%).
La SC Expresiv SA (Radio Total din România) acţionar majoritar este compania Radoway Ltd din Cipru (reprezentant Ghenadie Nipomici), iar minoritar un alt cunoscut ziarist - Cornel Nistorescu. Radoway Ltd a avut în trecut şi un pachet minoritar în Realitatea TV (aproximativ 6,5%), prin Global Video Media şi mai apare cu 15% la Light System SA din Mamaia.
Ghenadie Nipomici în calitate de reprezentant al acţionarilor majoritari Willowsworth LTD şi Stonitec Limited face companie cunoscuţilor ziarişti Bogdan Ficeac şi Petre Mihai Bacanu (director-fondator la România Liberă) la SC Aflux Publiprod SA (Flux TV).
A reprezentat în cadrul CGR Media SRL (revista Bilanţ) interesele firmei Comac Limited (90%). Coacţionari figurau alţi doi ziarişti Carmen şi Constantin Rudniţchi prin Media Makers SRL.
Nipomici este reprezentant al Comac Ltd în GM Invest SA (90%) şi Red Apple Comunication SRL (50%). De firma Red Apple Comunication SRL, specializată în activităţi de consultanţă în domeniul relaţiilor publice şi al comunicării este legat scandalul de corupţie şi trafic de influenţă din mai 2009, în urma căruia a fost demis ministrul român al Tineretului şi Sportului Monica Iacob Ridzi.
La finele anului 2009 mai figura în calitate de reprezentant oficial al BLUELINK COMUNICAZIONE (CYPRUS) LIMITED, firmă ce deţine peste 80% din acţiunile Realitatea Media SA (Realitatea TV).
De asemenea Nipomici apare şi ca acţionar la firma X-Oil SRL, care este controlată de PSV Company, fosta Petromservice (la care acţionar majoritar este Elbahold Ltd). Între timp, PSV Company a fost înlocuit de Comac Ltd, care este controlată tot de Elbahold Ltd.

Dumitru Ţâra, soluţie de trimitere a banilor necesari îngreunării extrădării lui Popa Nicolae

În Referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a lui Vântu, Ţurcan şi Stoian apare şi numele lui Dumitru Ţâra, în prezent administrator la întreprinderea mixtă STIRI MEDIA GRUP SRL, proprietarul Publica TV din Chişinău.
„Activităţile derulate în scopul îngreunării extrădării condamnatului Popa Nicolae au fost continuate în luna februarie 2010, când trimiterea sumelor de bani, era prezentată în continuare ca soluţie sigură de îngreunare a extrădării condamnatului Popa Nicolae. Sub acest aspect, este de menţionat că inculpatul Vântu Sorin Ovidiu a folosit şi o modalitate suplimentară prin care a încercat să găsească o soluţie de trimitere a banilor necesari îngreunării extrădării, către condamnat, prin intermediul numitului Târă Dumitru (corect Ţâra Dumitru n.n.) aflat în Republica Moldova”.
Potrivit unei investigaţii efectuate la finele anului 2009 de Centrul Român de Jurnalism de Investigaţie „Blue Link Comunicazione din Cipru, proprietar al grupului Realitatea-Caţavencu, a înfiinţat la Chişinău compania „STIRI MEDIA GRUP” cu un capital de peste 300 de mii de Euro. Aceasta va opera televiziunea PUBLIKA TV, o investiţie de 4,5 milioane de Euro. Alături de off-shore-ul controlat de Vîntu, în societatea din Chişinău mai apare un singur acţionar, cu 1,01 % - Dumitru Ţâra, fost DJ la „Unda Liberă”.
Acesta a fost până de curând angajat al Ministerului Afacerilor Externe şi al Integrării Europene din Republica Moldova (MAE). Ţâra era şeful Direcţiei cooperare regională din cadrul Departamentului Integrare Europeană. Important este că Ţâra ocupa şi funcţia de reprezentant al Republicii Moldova la Central European Initiative (CEI) cu sediul la Trieste. CEI este o importantă organizaţie inter-guvernamentală, care decernează şi premii jurnalistice în colaborare cu alte organizaţii”, http://www.crji.org/news.php?id=159&l=1.

Moldovean, director al firmei ce deține pachetele de control la Realitatea TV și Publica TV

Despre alt cetăţean moldovean, Vitalie Dobândă implicat în afacerile lui Vântu se spune că ar fi fost colaborator al serviciilor secrete din Moldova şi ar mai fi lucrat şi la Banca Naţională a Moldovei. Vitalie Dobândă apare doar în cazul a două firme cu legături cu afacerile lui Vântu. În anul 2006, bunăoară Vântu declara într-un interviu pentru EVZ că „el este singurul cu care lucrez împreună pentru compania Blue Link Communicazione”, http://emiliasercan.blogspot.com/2010/09/va-e-frica-de-presedintele-basescu.html. Vitalie Dobândă apare din anul 2005 în registrele comerțului din România ca director al BLUELINK COMUNICAZIONE (CYPRUS) LIMITED, firmă ce deţine peste 80% din acţiunile Realitatea Media SA şi totodată ca acționar simbolic (o acţiune) la Imobiliar Network 2002 SA.
Numărul cetățenilor moldoveni ce lucrează pentru Vântu este însă mult mai mare.
Publicat iniţial pe portalul Moldova Azi
http://www.azi.md/ro/investigation/13723

PIB-ul Moldovei şi 19 ani de independenţă

La aniversarea a 19 ani de independență m-am gândit să revin la o statistică mai veche legată de evaluarea și prognoza Produsului Intern Brut mondial și a statelor lumii în particular făcută grație bazei de date International Macroeconomic Data Set (administrate de guvernul SUA).http://www.ers.usda.gov/Data/Macroeconomics/#HistoricalMacroTables

Deși datele sunt calculate de specialiștii americani în dolari la valoarea lor din anul 2005, ele oricum oferă o imagine destul de bună a evoluției economice a statelor lumii în general și a Moldovei în particular. Calculele încep cu anul 1969 şi se termin cu prognozele până în anul 2030.

Astfel în anul 1969, PIB al Republicii Moldova calculat în dolari la valoarea lor din anul 2005 era de 3,16 mlrd USD. După 40 de ani, respectiv în anul 2009 PIB-ul Moldovei a fost estimat la de 3,22 miliarde, iar pentru 2010 la 3,30 mlrd USD, cifră cu puțin peste cea din 1969. Altfel spus în cei 40 de ani noi am bătut pasul pe loc. Ba chiar am regresat.

Între timp PIB-ul Cipru-lui, altă dată mai mic ca al Moldovei s-a majorat de 9 ori și acum îl depășește pe al nostru de circa 6 ori. PIB-ul Estoniei și Letoniei era în 1969 de aproape două ori mai mare ca al Moldovei, iar cel al Lituaniei – de 4 ori și ceva. În 2009, diferență este și mai mare.

Punctul de vârf al PIB al Moldovei a fost 1989, când acesta avut o valoare de 5,89 mlrd. USD, depășind la acest capitol de exemplu Armenia. Acum PIB al Armeniei este dublu fața cel al Moldovei.
Cel mai scăzut nivel al PIB a fost înregistrat în anul 1999 – doar aproximativ două mlrd. USD. Din 2000 şi până în 2008 PIB a crescut în permanența, dar cu ritmuri mici, ajungând în 2008 la 3,3 mlrd. USD (la valoarea din 2005).


Aceeași bază de date conține şi prognoze ale evoluției statelor lumii până în anul 2030. Potrivit lor în următorii 20 de ani PIB al Moldovei va crește de 2,7 ori, economia moldovenească având unul dintre cele mai înalte ritmuri de creștere din regiune. Deja anul curent creșterea va constitui 2,4 la sută, ca în 2011-2012 să depășească 6 la sută pe an. Până în anul 2020 se va menține un ritm anual de creștere a PIB de peste 5 la sută. Anterior mai mulți experți moldoveni au menționat faptul că pentru a iei din tranziția prelungită și de a putea ajunge din urmă măcar statele din regiune, Moldova ar avea nevoie de creșteri economice anuale de peste 10 la sută timp de cel puțin un deceniu.

Conform prognozelor americane până în 2030 PIB la nivel global se va majora de 2 ori, în timp ce PIB al Chinei ar urma să crească de aproape 5 ori, iar cel al Indiei – de patru ori și ceva

Moldova plăteşte cu 12% mai mult pentru energia de la Cuciurgan, decât România

Republica Moldova a plătit în anul 2009 pentru energia electrică livrată de Centrala de la Cuciurgan un preț cu circa 12% mai înalt decât cel plătit de România. Aşa reiese din raportul anual publicat de către compania rusă Inter RAO EES (proprietarul CERS Moldovenească).
Potrivit acestui raport, în 2009 CERS Moldovenească a obținut din vânzările de energie electrică în Republica Moldova un venit de 121,788 milioane de euro, livrând 2934,3 mil. kWh de energie consumatorilor de pe malul drept al Nistrului. Prețul a fost în medie de 4,15 eurocenți/kWh. În 2009 cursul mediu anual a fost 1,3948 USD/euro, altfel spus prețul a fost în medie de 5,79 cenți/kWh, preț ce coincide cu cel ce a fost anunțat oficial de comuniști, când au semnat contractul de achiziție a energiei, dar și de noua guvernare.

În același timp, exporturile de curent electric de la Cuciurgan spre România au constituit 411,73 mil. kWh, în 2009, iar un mai devreme s-au ridicat la 774,48 mil. kWh. Dacă ținem cont de valoarea livrărilor egală cu 15,08 mil. euro, anunțată de Inter RAO EES, apoi ajungem la un preț de 3,66 eurocenți kWh. Un calcul elementar ne demonstrează faptul că diferența de preț între exporturile în România și livrările în Republica Moldova este de circa 12% sau aproximativ jumătate de eurocent per kilowatt (8 bani/kWh).

În anul 2009 diferența de preţ a însemnat 14 mil. euro sau circa 230 milioane de lei, achitați de consumatorii din Moldova. Putem constata că autoritățile comuniste fie că au fost negociatori proști, fie că cei care au negociat și au semnat contractul au primit şi anumite prime pentru contract pentru că au acceptat un preț mai mare decât cel plătit de importatorii din România.
Apropo, la 15 iulie 2007, după o întrunire secretă la întreprinderea de stat Moldelectrica, între reprezentanții Inter RAO EES şi responsabili din cadrul autorităților comuniste, CERS Moldovenească a început exportul de energie electrică în România. Managerul de atunci al Centralei de la Cuciurgan, Serghei Sâskov, afirma că energia electrică este achiziționată pentru exportul în România de compania „Eastern Europe Energy” Ltd (un offshore din Marea Britanie, controlat de managementul Inter RAO EES) la un preţ de 3,8 eurocenți http://investigatii.md/index.php?art=266.

De notat că vânzările în Republica Moldova au asigurat mai mult de 83% din veniturile CERS Moldovenească, în timp ce exporturile în România – 11%, iar restul de 6% – cele din regiunea transnistreană.

Profiturile rușilor care stau în spatele afacerii Cuciurgan sunt însă mai mari de câteva ori. Or, gazul folosit la producerea energiei electrice nu este plătit, iar banii ce ar trebui să ajungă la Gazprom iau o direcție necunoscută. Conform calculelor noastre în 2009 CERS Moldovenească a consumat între 900 milioane și un miliard de metri cubi de gaze pentru care ar fi urmat să achite circa 260 mil. USD. Cât a plătit CERS Moldovenească pentru gaze nu se știe, dar cu siguranță banii nu au ajuns la destinație, iar datoria regiunii și respectiv a Moldovei față de Gazprom a crescut respectiv.
Autoritățile actuale deocamdată tac și se fac a nu cunoaște situația. Majoritatea funcționarilor întrebați s-au arătat doar surprinși de faptul că noi plătim mai scump pentru energia electrică livrată de Cuciurgan, decât România.
La finele lunii mai au fost câteva declarații ale liderului PDM Marian Lupu privind existența unor intermediari la importul de energie de la Cuciurgan. Poate că el are dreptate totuși. Problema e că nu a adus nici-un nume, iar vice-premierul Valeriu Lazăr, membru al PDM, neagă existența unor intermediari.
Până una alta noi continuăm să plătim cu 10-12 la sută mai mult pentru curentul electric. Mai multe puteți citi aici http://www.eco.md/index.php?option=com_content&view=article&id=261:moldova-a-ajuns-s-plteasc-cu-12-mai-mult-pentru-energia-de-la-cuciurgan-decat-romania&catid=57:energetic&Itemid=127

Nicego sebe na kogo naehala prokuratura!

Cam așa au sunat câteva explicații ale unor comercianți de la piața Calea Basarabiei, după ce Procuratura în sfârșit ia auzit.
Astfel Procuratura Generală a anunțat săptămâna trecută despre declanșarea urmăririi penale împotriva „factorilor de decizie a companiei „Extremum” SRL, care ilegal au organizat activitatea unei piețe, încadrată cu aproximativ 300 buticuri comerciale pe str. Calea Basarabiei nr.7, pe care le dă în chirie și încasează ilegal bani în sumă de 350 000 lei lunar. Urmărirea penală se face în baza art.241 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe faptul practicării ilegale a activității de întreprinzător.
Ce este de fapt firma Extremum. Aceasta este de circa 15 ani administratorul/proprietarul celei mai mari piețe de mărfuri industriale din Chișinău - centrul comercial Calea Basarabiei.
Administrator al acestei firme, potrivit datelor de la Serviciul Fiscal este Valeriu Tarasov, un om de afaceri mai puțin cunoscut publicului larg.
Din datele găsite pe net, reiese că este un foarte bun prieten cu Vladimir Mişin http://www.vipmagazin.md/profil/Vadim_Misin/. De asemenea Valeriu Tarasov, figurează ca fondator al Asociației obștești „Far”, alături de Vladimir Voronin, Vasile Tarlev, Vladimir Molojen, Vladimir Colesnicenco, Vasile Chirtoca, Victor Miculeţ, Victor Odobescu. Această asociație a obținut în arendă pe un termen de 20 de ani circa 700 de hectare de pădure în Codrii Orheiului, pe care ia îngrădit pentru a crește porco-mistreți, adică corcituri. Mai mult FAR a obținut şi circa 6 mil. lei de la buget pentru asemenea experimente „ştiinţifice” http://www.jurnal.md/ro/news/jurnal-de-chisinau-corciturile-93868/.
De asemenea firma Extremum figurează în câteva rapoarte ale Curții de Conturi, dar și ale Guvernului privind repartizarea/atribuirea cu încălcări de loturi de teren în Chișinău, inclusiv și a celui pe care este amplasata calea Basarabiei. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=297429.

Rusia nu ne-a permis şi nu ne va permite să importăm direct gaze din Asia Centrală

Mare tam-tam iarăși în jurul prețului gazelor și mai ales a posibilității importului de gaze direct din Kazahstan.
Cică din cauza lui expreşedintelui Vladimir Voronin, Moldova a ratat șansa de importa gaze naturale ieftine din Kazahstan la prețul de 76 USD mia de metri cubi.

Ascom a vrut să ia locul Gazprom – ului?!

Potrivit unui comunicat de presă al Ascom Grup, la 15 martie 2006, a fost semnat un protocol de intenții între guvernul Republicii Moldova și compania respectivă. Protocolul prevedea livrarea a 2,5-3,0 mlrd. metri cubi de gaze naturale anual, până în 2016-2018, pentru satisfacerea necesităţilor energetice ale RM, la un preţ de 50 USD pentru 1000 metri cubi la ieşirea din Kazahstan (sau 76 USD dacă ţinem cont de costurile de transport şi tranzit din Kazahstan până în RM). Volumele de gaze stipulate în Protocol urmau să fie folosite nu doar pentru asigurarea propriu-zisă a consumatorilor din Moldova, dar şi pentru producerea energiei electrice la o centrală care urma să fie construită de Ascom lângă Bălţi, cu o capacitate de 450 MW, pentru modernizarea CET-1 şi CET-2 din Chişinău şi mărirea capacităţilor acestora cu 200 MW şi, respectiv, 450 MW.
În plus, în Protocol se preconiza ca în scopul minimizării şi excluderii totale a riscurilor politice şi economice pentru securitatea energetică a Republicii Moldova părţile vor înfiinţa o altă societate comercială mixtă care va avea ca obiective de bază; construirea conductelor magistrale Drochia-Bălţi-Ungheni-Iaşi şi Tocuz-Căinari-Mereni, identificarea posibilităţii înmagazinării unui volum de gaze ce depăşeşte consumul intern al Moldovei, într-un depozit subteran în Moldova şi/sau România; construirea împreună cu Romgaz a unui depozit subteran de gaze la Mărgineni, lângă Piatra-Neamţ, cu o capacitate de înmagazinare la prima etapă de 4 mlrd metri cubi, unde să fie înmagazinate şi gazele necesare Republicii Moldova.
Totodată părţile urmau să acţioneze şi în direcţia transmiterii către grupul Ascom a dreptului de a efectua o cercetare geologică a teritoriului Republicii Moldova pentru găsirea rezervelor de hidrocarburi, dar şi obţinerii (cu sprijinul conducerii Republicii Moldova a unui zăcământ de gaze în Marea Caspică.
Documentul, dacă se realiza întocmai ar fi semnificat eliminarea monopolului Gazprom la livrările de gaze în Republica Moldova şi practic independenţa energetică a ţării, faţă de Rusia. Partea proastă este că Moldova ar fi căzut astfel într-o dependenţă energetică faţă de grupul Ascom. Adică, un monopol era înlocuit cu altul.

Proiecte utopice

Intenţiile declarate ale părţilor par a fi mai mult decât utopice, în condiţiile în care era clar că Gazprom şi respectiv Kremlinul nu vor accepta emanciparea energetică a unei foste colonii. Pe de altă parte, realizarea acestui proiect presupunea costuri enorme. Calcule elementare arată că la nivelul anului 2006 erau nevoie de investiţii de minimum 2-2,5 mlrd. USD, pentru realizarea acestor obiective. Cine urma să-şi asume asemenea angajamente investiţionale nu este clar.
Eşecul acestor bune intenţii este pus de Ascom Grup doar pe seama conducerii de atunci a Republicii Moldova, care ar fi zădărnicit realizarea obiectivelor din Protocolul de intenţii. Mai mult!
Purtătorul de cuvânt al grupului Ascom, Vitalie Diaconu a susţinut în cadrul unei conferinţe de presă că nu a fost executat şi Memorandumul de înţelegeri şi obligaţiuni mutul din 7 mai 2007, textul căruia aşa-şi nu a fost publicat.

Procuratura şi calcularea prejudiciilor

Din textele distribuite presei reiese că Procuratura Generală a constatat că „prin zădărnicirea intenţiilor comune ale Ascom Group SA şi Guvernului RM de aprovizionare a ţării cu gaze naturale din surse alternative (Kazahstan) a fost subminată securitatea naţională în domeniul economic şi energetic, urmare a cărui fapt RM e obligată să contracteze furnizarea de gaze naturale de la Concernul rus „Gazprom” la preţuri exagerate. Prin urmare, intereselor economice ale statului RM şi cetăţenilor ei le-au fost cauzate daune considerabile şi prejudiciu material în proporţii deosebit de mari, estimat la 1,657 mlrd. USD”. Din acest motiv Procuratura a dispus „începerea urmăririi penale pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu a foştilor factori de decizie şi de conducere ai RM”.
Nu sunt clare nici cum au fost efectuate calculele de către Procuratură, dar cifrele par mai mult decât exagerate. Or, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (http://anre.md/press/index.php?vers=1) în perioada 2006-2009, Republica Moldova a importat din Rusia, gaze naturale în valoare de 997 mil. USD. Dacă ţinem cont şi de faptul că şi pentru gazele care ar fi urmat a fi livrate de Ascom, urma să plătim un preţ evaluat doar pentru 2006 la 76 USD şi care ar fi urmat a fi actualizat în fiecare an, putem bănui că cifrele sunt supraevaluate de cel puţin trei ori. Totodată, conform protocolului de intenţii începutul livrărilor era preconizat abia pentru a doua jumătate a anului 2006.

Volumele şi valoarea gazelor importate de RM în anii 2005-2009
Indicii Unitatea de măsură 2005 2006 2007 2008 2009

Volumul de gaze naturale procurate - total mil. m3 1418,6 1418,2 1305,4 1226,9 1126,3
Preţul mediu de procurare a gazelor naturale $/1000 m3 76,1 133,4 172,9 232,3 263,9
Valoarea gazelor importate mil. USD 108,0 189,19 225,7 285,0 297,23

http://anre.md/press/index.php?vers=1

De ce Gazprom nu ne-ar fi permis să importăm direct gaze din Kazahstan

Dincolo de toate acestea era clar că pentru a putea importa gaze naturale direct din Kazahstan era nevoie nu doar de dorinţa Moldova şi a companiei Ascom, dar şi de acordul Kazahstanului şi a Federaţiei Ruse. Ţinând cont de faptul că din 2005, Gazprom a purces la majorarea preţurilor la gaze în spaţiul CSI şi la concentrarea în mâinile sale a tuturor căilor de import direct a gazelor din Asia Centrală, obţinerea de către Moldova a unui astfel de drept era de domeniul fantasticului. Una din jertfele a acţiunilor întreprinse de Gazprom a fost Ucraina (la care fac trimitere reprezentanţii Ascom), care până în 2005 importa circa 40 mlrd metri cubi de gaze direct din Turkmenistan, la un preţ de circa 50 USD mia de metri cubi, după care a fost nevoită să accepte condiţiile impuse de Gazprom.
Totodată, în anii 2007-2008, şi autorităţile din Kazahstan au impus producătorii locali de gaze să vândă cea mai mare parte a gazelor extrase la preţuri interne de 30-40 USD/1000 metri cubi, companiei de stat de transport şi distribuţie a gazelor Kaztransgaz. Ultima ulterior o mare parte din acest gaz îl revinde Gazprom-ului la un preţ de 4-5 ori mai mare. De exemplu în prima jumătate a anului 2008 preţul la hotarul kazaho-rus era de 160 USD pentru o mie de metri cub. Dacă am fi acceptat să plătim la acel moment un asemenea preţ al gazelor la hotarul kazaho-rus, apoi preţul acestora la intrarea în Moldova, ţinând cont de costurile de tranzit şi transport pe teritoriul Rusiei şi Ucrainei ajungea la 200-210 USD pentru o mie de metri cub, preţ ce ar fi practic egal cu cel pe care-l plăteam Gazprom-ului.

Greceanâi a dat dovadă de „constructivism şi a acceptat ca furnizările de gaze să se facă exclusiv prin intermediul Gazprom”

De notat că la începutul lunii iunie 2008, exprim-vicepremierul, ministrul Economiei şi Comerţului Igor Dodon anunţa în Parlament că Moldova are oferte de procurare a gazelor naturale din Kazahstan la preţuri mai joase, însă în prezent nu există posibilitatea tranzitării acestuia pe teritoriile Rusiei şi Ucrainei.
În acelaşi timp în cadrul vizitei din 19-20 iunie 2008 la Moscova a premierului de atunci Zinaida Greceanâi, s-a discutat şi acest subiect, iar Moscova nu a respins deschis propunerile Moldovei de a obţine posibilitatea de a importa gaze direct din Kazahstan, tranzitând Rusia şi Ucraina şi evitând astfel intermedierea Gazpromului.
În acelaşi timp în cadrul unei întrevederi cu Alexei Miller, preşedintele Gazprom, prim-ministrul Zinaida Greceanîi a dat dovadă de „constructivism şi a acceptat ca furnizările de gaze să se facă exclusiv prin intermediul Gazprom, fără vre-un alt intermediar”, anunţa presa din Moscova. Ca răsplată pentru acest „spirit de înţelegere”, Moscova va permite Moldovei să majoreze exporturile de vin pe piaţa rusă.
Igor Dodon în prezent deputat PCRM susţine că argumentul principal invocat atunci de Gazprom a fost faptul că reţeaua de transport a gazelor era la acel moment „suprasolicitată” şi nu există „loc şi pentru gazul ce ar fi urmat să-l importe Moldova din Kazahstan”.
Opinia noastră este că era puţin însă probabil ca Gazprom să fi permis Moldovei importul de gaze direct din Kazahstan, iar guvernul moldovean ar fi putut să obţină acest drept, doar cu preţul unor cedări de proporţii din partea Moldovei.

Miliardarii faliţi ai Moldovei

Zilele trecute pentru a nu se știe a câta oară presa din Moldova a preluat niște texte despre averile de miliarde ale lui Oleg Voronin și Gabriel Stati, la care l-au mai adăugat și pe expremierul Ion Sturza. Au făcut trimitere la publicații serioase precum Ziarul Financiar, sau Hotnews.ro. Partea proastă este că aceste publicații s-au informat de la surse din Moldova.
Şi mai proastă este însă starea financiară a acestor miliardari. Primul ratează contracte după contracte și mai este hărțuit de autorități, încât a ajuns să iasă în stradă. E adevărat că încă nu umblă cu mâna întinsă. Dacă însă va continuă așa, ar putea ajunge să fie doar un simplu milionar.
Cel de-al doilea, cu siguranță că umblă cu cerșitul de împrumuturi, altfel de unde ar fi plin târgul cu vorbe că uite eu i-am dat câteva milioane de lei cu împrumut chiar lui Gabriel Stati. Cel puțin doi oameni de afaceri, s-au lăudat în public că iar fi dat bani cu împrumut. Pare incredibil în condițiile în care câțiva ani în urmă Gabriel afirma pentru Vip Magazin că averea familiei sale este mai mare de cele 2,2 mlrd USD, la cât o estimase o publicație americană, estimare pe care nimeni nu a văzut-o. http://www.vipmagazin.md/profil/Gabriel_Stati._Despre_lumea_din_jurul_s%C4%83u/.
Mai mult. Însăși Anatol Stati este în criză de bani încât a ajuns să ceară cu împrumut bani de la însăși Vlad Plahotniuc. Nu chiar direct, ci de la banca acestuia.
Se vede că așa-zișii miliardari moldoveni au ajuns la mare ananghie. Pentru Stati, lucrurile stau chiar foarte prost, ținând cont de faptul că milionarii kazahi Assaubayev, care vroiau să preia afacerile cu petrol și gaze din Kazahstan au și ei probleme mari. Rușii de la Polyus Gold pe care kazahii iau kidănit, cer returnarea a 450 mil. USD. Iar cu acești ruși este periculos să te pui. Vorba e că acționari majoritari la Polyus Gold sunt miliardarii ruşi Suleyman Kerimov (37%) și Mihail Prohorov (29,9%).
Dincolo de toate acestea nu prea sunt motive de jubilare. Dacă Stati continua să-și dezvolte afacerea fără piedici și fără unele încălcări, am fi putut ajunge să ne mândrim cu faptul că avem și noi o companie, intrată în topurile internaționale.
Dar așa, va mai trebui să treacă mult timp pentru ca o companie a unui moldovean, sau din Moldova să ajungă în topurile internaționale. Ba chiar pare a fi o chestie science fiction.

Până la tarife europene la gaze mai avem mult

Există un curent de opinie precum că în Moldova deja am ajuns Europa în privinţa mărimii tarifelor la gaze pentru consumatorii casnici. În realitate mai avem mult pentru a ajunge statele UE la acest capitol. De exemplu tarifele la gaze pentru populaţia din Moldova erau în semestrul II al anului 2009 de circa trei ori mai mici decât media tarifelor din statele UE şi de peste 5 ori mai mici ca în Danemarca şi Suedia. Astfel dacă în Moldova în semestrul II tariful mediu la gazele naturale livrate consumatorilor casnici era de circa 210 euro per mia de metri cubi, în cele 27 state membre a UE tariful a fost de 613,8 euro. Faţă de perioada respectivă a anului 2008 tarifele din UE au fost în scădere cu 16 la sută. Altfel spus în 2008 ele erau şi mai mari.

Conform celor mai recente statistici Eurostat http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/8-28052010-AP/EN/8-28052010-AP-EN.PDF , în UE cele mai mici tarife la gaze naturale pentru consumatorii casnici, în ultimul semestru al anului 2009, le avea România – 311,7 euro per mia de metri cubi, cu circa 48% mai mult decât de exemplu în Moldova. Eurostat dă preţul în euro pentru GJ (1GJ fiind echivalentul a circa 23,9 m3). Noi am recalculat în metri cubi, ca să putem face o comparaţie mai pe înţeles.
Preţuri relativ mici comparativ cu media UE se mai atestau în Bulgaria – 404,6 euro per mia de metri cubi, Estonia – 421,3 euro, Letonia – 440,2 euro, Lituania – 472,4 euro şi Marea Britanie – 495,4 euro. La polul opus se află Danemarca cu un tarif echivalent cu circa 1120 euro per mia de metri cubi, tarif ce este de aproape două ori mai mare decât media UE şi de 5,3 ori mai mare ca în Moldova.
Cel mai curios este că Danemarca dispune de zăcăminte de gaze, care-i asigură necesităţile şi mai ajunge şi pentru export la vecini. Explicaţia acestor tarife exorbitante este ponderea mare a taxelor în tariful final, care în cazul Danemarcei depăşeşte 50,4%. În cazul României ponderea taxelor este de 45,6%, ceea ce semnifică că dacă ar fi eliminate, tarifele la gaze ar putea coborî la un nivel apropiat de cel al tarifelor din Moldova.
La polul opus găsim Marea Britanie cu o pondere a taxelor de 4,7% din tariful la gaze. Chiar şi aşa tarifele din Marea Britanie sunt de 2,5 ori mai mari ca în Moldova. Plus la aceasta Marea Britanie îşi asigură necesităţile în proporţie de circa 90% din extracţia internă şi mai dispune de cea mai concurentă piaţă internă a gazelor din UE.
Mai adăugăm că peste tot în lume tarifele pentru consumatorii casnici sunt de 2-3 ori mai mari decât pentru consumatorii industriali, în timp ce în Moldova diferenţele respective sunt de 10-20%.
Tarifele la gaze din Moldova sunt încă departe de cele din statele UE, dar în ultimii 3-4 ani diferenţa s-a redus cu circa 50 de euro şi în viitor se va mai reduce. Totul depinde de Gazprom, sau mai bine zis de preţul gazelor livrate de monopolul rus.
Mai precizăm că rămânerea în urmă faţă de UE la nivelul salariilor, este mult mai semnificativă, dar aceasta deja este o altă problemă.