BAC-ul în ţara „juchitorilor“

Examenul de Bacalaureat din acest an a arătat cât de bolnav este sistemul nostru de învățământ. Notele proaste luate de mii de elevi nu sunt doar ale lor sau ale sistemului de educaţie, dar şi a întregii societăţi.

Or, vorbind despre calitatea învăţământului, nu ar trebui să uităm şi de cei care conduc ţara şi ne decid soarta. S-ar putea constata că aceştia au o pregătire chiar mai proastă decât tinerii care au picat BAC-ul, iar „înaltele studii“ ale unora dintre ei sunt nişte falsuri ordinare.

Ultimul caz l-am aflat chiar zilele trecute. Astfel, în varianta română a diplomei de studii superioare juridice a fostului manager al Căilor Ferate este scris că acesta este specialist în Drept Economic, iar în varianta engleză figurează Dreptul Civil. 

Cazul magistratei Liuba Brânză de la Judecătoria Centru din Chişinău, care şi-ar fi luat licenţa în Drept folosind falsuri în acte, a fost investigat şi de Centrul Anticorupţie, şi de Serviciul de Informaţii şi Securitate. Ministerul Educaţiei a constatat chiar că matricola ei de la instituţia numită Academia „Omega Lux“ din Bucureşti, unde pretinde că şi-a făcut studiile în anii 1993-1995, nu a trecut procedura de echivalare obligatorie pentru ca notele să fie recunoscute pe teritoriul Republicii Moldova. Consiliul Superior al Magistraturii a decis că nu există motive pentru ca judecătoarea să fie sancţionată. Ni se sugerează chiar că ar fi un foarte bun magistrat şi că aceste informaţii ar fi o campanie de denigrare.

Despre calităţile profesionale ale Liubei Brânză vorbesc însă mai bine unele decizii adoptate de ea. De exemplu, pe 2 februarie 2012, magistrata a emis o încheiere prin care sunt recunoscute pretenţiile băncii Mobiasbancă faţă de firma Liga-2 din Chişinău şi compania austriacă Zeman Bauelemente privind recuperarea unei datorii de peste 1,6 milioane de euro, formate de la neachitarea la timp a unui credit de două milioane de euro. Pe lângă faptul că decizia era una la comandă, firma din Austria neavând nicio treabă cu creditul, în text a fost indicat greşit reclamantul, banca ce ar fi cerut rambursarea creditului fiind alta.

Mai mult. Datorită deciziilor magistratei, directorul firmei austriece a fost dat în urmărire generală de autorităţile moldoveneşti. Peste nouă luni şi îndelungi procese, Colegiul Civil de la Curtea de Apel a corectat decizia Liubei Brânză şi în loc de Mobiasbancă a inclus în calitate de reclamant firma Legaltriumf  în interesele Moldindconbank. Judecătoarea a scăpat şi de această dată basma curată, iar acest lucru nu putea fi posibil fără protecţia din partea CSM şi CSJ.

Putem doar bănui că „justiţiarii“ blochează desfăşurarea unei anchete veritabile în cazul Liubei Brânză pentru că s-ar putea descoperi că şi mulţi alţi oameni din sistem au obţinut diplome pe aceeaşi cale, de la aceeaşi pseudoacademie.

O rază de speranţă că în acest caz se va face lumină vine de la autorităţile române, care au declanşat o anchetă privind activitatea Academiei „Omega Lux“.

Până atunci, judecătorii cu diplome false vor continua să activeze nestingherit şi să decidă soarta unor oameni nevinovaţi.

Articol publicat în "Adevărul" din 10 iulie 2013

Milionarul, amanta şi criza

Se zice că o criză economică este cel mai bun test pentru a vedea care sunt cele mai viabile afaceri. E greu de spus dacă acest lucru e valabil şi în cazul Republicii Moldova, dar businessmenii de la noi au un obicei prost de a da vina pe oricine numai nu pe ei înşişi atunci când eşuează.

Cazul milionarului moldovean M.A. este unul elocvent. Până nu demult, el deţinea o afacere cu vânzări de peste 100 de milioane de lei pe an. Zece ani în urmă, era una dintre cele mai mari companii petroliere din Republica Moldova.

Ca orice businessman local care se respectă, omul avea pe lângă soţie şi o amantă. I-a cumpărat apartament cu două odăi în Chişinău şi maşină de lux, iar aceasta i-a născut, în schimb, un copil. Banii pentru întreţinerea amantei nu-i lua însă din conturile personale, ci din cele ale companiei, unde era director şi fondator. Cât a cheltuit exact pe amantă nu se ştie, căci nu ducea o evidenţă exactă la întreprindere.

A venit criza, vânzările companiei au scăzut, iar afaceristul s-a pomenit că ar putea rămâne pe drumuri şi fără bani. Creditorii l-au pus la zid şi businessmanul a decis că o ieşire din situaţie ar fi să-şi recupereze banii „investiţi în amantă“. Nu este exclus că a făcut-o şi din dorinţa de a se răzbuna, pentru că, între timp, a revenit în familie. Cert este că omul de afaceri a iniţiat un proces de judecată care a durat câţiva ani, cerându-i fostei iubite să-i întoarcă apartamentul din Capitală şi banii pentru maşina pe care femeia o vânduse deja. Bărbatul şi-a argumentat pretenţiile prin faptul că a cheltuit circa 30 de milioane de lei pentru fosta amantă.

„Contractele de împrumut nu pot fi reţinute ca probe în vederea susţinerii acţiunii, deoarece din conţinutul actelor juridice rezultă că M.A. a luat cu împrumut 30 de milioane de lei de la societatea al cărei director este el însuşi“, a decis instanţa, respingând pretenţiile loverului. 

Acum acesta şi-a închis afacerea, iar creditorii vând ce a mai rămas din companie. Totodată, fostul milionar încearcă să-şi refacă familia, deşi nu recunoaşte nici în ruptul capului că şi-a făcut cu mâna lui tot răul.

Şi încă ceva. Cred că şi Fiscul ar trebui să se autosesizeze după astfel de „mărturii“ prezentate de afacerist în instanţă.

Articol publicat în "Adevărul" din 3 iulie 2013