Dreptul de a şti adevărul. Cine este vinovat de dezastrul de la Banca de Economii

 
Nu acuz dar ca şi orice cetăţean mă întreb şi îi întreb pe guvernanţi: Cine-i vinovat de dezastrul de la Banca de Economii (BEM)? 
După cum decurge ancheta iniţiată contra unor manageri de la Bancă, apoi mai avem de aşteptat. Totuşi unele întrebări ţi răspunsuri le putem obţine şi fără procurori şi judecători.

Primul răspuns ce îmi vine în gând este că vinovat de toate proprietarul, adică Guvernul. 
Cine a reprezentat interesele statului la Bancă? - desigur că managerul acestei respectabile instituţii - Grigore Gacichevici, care a administrat BEM din 2004 şi până în iunie 2012. 
A încasat câte un milion de lei pe an doar salariu, a asigurat până în 2011 şi ceva venituri la bancă şi mai puţin acţionarilor. 
E adevărat că a fost numit de comunişti, dar a rămas prin diverse şiretlicuri în funcţie şi pe timpul liberalilor şi democraţilor. Dacă nu era "bun", putea fi demis precum Baleca de la Franzeluţa şi nu umbla în anii 2010-2011 prin delegaţii oficiale cu expremierul Vlad Filat la Ierusalim, Helsinki, Stockholm, Bucureşti etc. 
Putem să presupunem că Gacichevici era în căutarea unui cumpărător pentru bancă, sau că se interesa de noi produse bancare? Un răspuns ar putea să ne ofere doar anchetatorii, dar după cum decurg lucrurile, vinovat pentru pierderile de peste 300 de milioane de lei de la Banca de Economii mai degrabă că va fi declarat paznicul.

Al doilea nume pe listă ar trebui să fie Veaceslav Negruţa. Anume el, şi nu premierul Vlad Filat. Or, anume subordonaţii săi au reprezentat şi apărat (posibil să fi procedat invers) în anii 2010-2012 interesele statului la Banca de Economii. 
Cineva mi-a zis că Negruţa este un intelectual de rasă şi nu se bagă în astfel de afaceri! Or, nu el a votat la şedinţele Consiliului acordarea de credite de zeci de milioane unor firme ce nu aveau cum să plătească. 
Atunci mă întreb - poate că e vinovat consilierul lui Negruţa, Veaceslav Mămăliga, care a fost preşedintele Consiliului Băncii de Economii în ultimii ani. 
În condiţiile în care managerul general, adică Gacichevici sau Burlacu încasa un milion de lei pe an, iar reprezentantul acţionarului majoritar doar 20.000 - despre ce fel de responsabilitate poate fi vorba?
De fapt Gacikevici nici nu asculta de Consiliu, sau de ce îi spun cei care ar fi reprezentat interesele statului la Banca de Economii. 

În lista ar trebui să fie şi Victor Barbăneagră, vice-ministru al Finanţelor, un profesionist în domeniul contabilităţii şi auditului, altfel raiderii nu apelau la el. 
Barbăneagră a apărut la şedinţele Adunării generale a acţionarilor ca reprezentant al statului atunci când se luau decizii cardinale pentru soarta Băncii de Economii.
Aceste decizii însă au dus mai degrabă la agravarea situaţiei. 
În listă ar putea fi şi cele două doamne de la Finanţe, dar ele chiar nu au decis nimic, doar au încasat şi mai încasează bani - pentru simplă prezenţă în Consiliul Băncii.

O altă persoană ce ar urma să fie inclusă în lista vinovaţilor este Dorin Drăguţanu, guvernatorul Băncii Naţionale. Aceasta pentru simplul fapt că a vorbit prea puţin în public despre situaţia dezastruoasă de la Banca de Economii. Probabil că Drăguţanu spera că acţionarul, adică Guvernul (nu spun numele şefului, că o să zică că am ceva contra lui) se va dumiri şi va lua măsuri. 

Nu este vinovat nici Tudor Copaci, fostul director al Agenţiei Proprietăţii Publice, instituţie care era obligată să aibă grijă de integritatea averii de stat. La fel şi Victor Bodiu, şeful Cancelariei de stat, care a fost o scurtă perioadă preşedintele Consiliului Băncii de Economii.
Dacă continuăm astfel nu se ştie unde ajungem.  
Mai pe scurt nimeni nu e vinovat, dar statul a rămas fără bani şi controlul băncii

BAC-ul în ţara „juchitorilor“

Examenul de Bacalaureat din acest an a arătat cât de bolnav este sistemul nostru de învățământ. Notele proaste luate de mii de elevi nu sunt doar ale lor sau ale sistemului de educaţie, dar şi a întregii societăţi.

Or, vorbind despre calitatea învăţământului, nu ar trebui să uităm şi de cei care conduc ţara şi ne decid soarta. S-ar putea constata că aceştia au o pregătire chiar mai proastă decât tinerii care au picat BAC-ul, iar „înaltele studii“ ale unora dintre ei sunt nişte falsuri ordinare.

Ultimul caz l-am aflat chiar zilele trecute. Astfel, în varianta română a diplomei de studii superioare juridice a fostului manager al Căilor Ferate este scris că acesta este specialist în Drept Economic, iar în varianta engleză figurează Dreptul Civil. 

Cazul magistratei Liuba Brânză de la Judecătoria Centru din Chişinău, care şi-ar fi luat licenţa în Drept folosind falsuri în acte, a fost investigat şi de Centrul Anticorupţie, şi de Serviciul de Informaţii şi Securitate. Ministerul Educaţiei a constatat chiar că matricola ei de la instituţia numită Academia „Omega Lux“ din Bucureşti, unde pretinde că şi-a făcut studiile în anii 1993-1995, nu a trecut procedura de echivalare obligatorie pentru ca notele să fie recunoscute pe teritoriul Republicii Moldova. Consiliul Superior al Magistraturii a decis că nu există motive pentru ca judecătoarea să fie sancţionată. Ni se sugerează chiar că ar fi un foarte bun magistrat şi că aceste informaţii ar fi o campanie de denigrare.

Despre calităţile profesionale ale Liubei Brânză vorbesc însă mai bine unele decizii adoptate de ea. De exemplu, pe 2 februarie 2012, magistrata a emis o încheiere prin care sunt recunoscute pretenţiile băncii Mobiasbancă faţă de firma Liga-2 din Chişinău şi compania austriacă Zeman Bauelemente privind recuperarea unei datorii de peste 1,6 milioane de euro, formate de la neachitarea la timp a unui credit de două milioane de euro. Pe lângă faptul că decizia era una la comandă, firma din Austria neavând nicio treabă cu creditul, în text a fost indicat greşit reclamantul, banca ce ar fi cerut rambursarea creditului fiind alta.

Mai mult. Datorită deciziilor magistratei, directorul firmei austriece a fost dat în urmărire generală de autorităţile moldoveneşti. Peste nouă luni şi îndelungi procese, Colegiul Civil de la Curtea de Apel a corectat decizia Liubei Brânză şi în loc de Mobiasbancă a inclus în calitate de reclamant firma Legaltriumf  în interesele Moldindconbank. Judecătoarea a scăpat şi de această dată basma curată, iar acest lucru nu putea fi posibil fără protecţia din partea CSM şi CSJ.

Putem doar bănui că „justiţiarii“ blochează desfăşurarea unei anchete veritabile în cazul Liubei Brânză pentru că s-ar putea descoperi că şi mulţi alţi oameni din sistem au obţinut diplome pe aceeaşi cale, de la aceeaşi pseudoacademie.

O rază de speranţă că în acest caz se va face lumină vine de la autorităţile române, care au declanşat o anchetă privind activitatea Academiei „Omega Lux“.

Până atunci, judecătorii cu diplome false vor continua să activeze nestingherit şi să decidă soarta unor oameni nevinovaţi.

Articol publicat în "Adevărul" din 10 iulie 2013

Milionarul, amanta şi criza

Se zice că o criză economică este cel mai bun test pentru a vedea care sunt cele mai viabile afaceri. E greu de spus dacă acest lucru e valabil şi în cazul Republicii Moldova, dar businessmenii de la noi au un obicei prost de a da vina pe oricine numai nu pe ei înşişi atunci când eşuează.

Cazul milionarului moldovean M.A. este unul elocvent. Până nu demult, el deţinea o afacere cu vânzări de peste 100 de milioane de lei pe an. Zece ani în urmă, era una dintre cele mai mari companii petroliere din Republica Moldova.

Ca orice businessman local care se respectă, omul avea pe lângă soţie şi o amantă. I-a cumpărat apartament cu două odăi în Chişinău şi maşină de lux, iar aceasta i-a născut, în schimb, un copil. Banii pentru întreţinerea amantei nu-i lua însă din conturile personale, ci din cele ale companiei, unde era director şi fondator. Cât a cheltuit exact pe amantă nu se ştie, căci nu ducea o evidenţă exactă la întreprindere.

A venit criza, vânzările companiei au scăzut, iar afaceristul s-a pomenit că ar putea rămâne pe drumuri şi fără bani. Creditorii l-au pus la zid şi businessmanul a decis că o ieşire din situaţie ar fi să-şi recupereze banii „investiţi în amantă“. Nu este exclus că a făcut-o şi din dorinţa de a se răzbuna, pentru că, între timp, a revenit în familie. Cert este că omul de afaceri a iniţiat un proces de judecată care a durat câţiva ani, cerându-i fostei iubite să-i întoarcă apartamentul din Capitală şi banii pentru maşina pe care femeia o vânduse deja. Bărbatul şi-a argumentat pretenţiile prin faptul că a cheltuit circa 30 de milioane de lei pentru fosta amantă.

„Contractele de împrumut nu pot fi reţinute ca probe în vederea susţinerii acţiunii, deoarece din conţinutul actelor juridice rezultă că M.A. a luat cu împrumut 30 de milioane de lei de la societatea al cărei director este el însuşi“, a decis instanţa, respingând pretenţiile loverului. 

Acum acesta şi-a închis afacerea, iar creditorii vând ce a mai rămas din companie. Totodată, fostul milionar încearcă să-şi refacă familia, deşi nu recunoaşte nici în ruptul capului că şi-a făcut cu mâna lui tot răul.

Şi încă ceva. Cred că şi Fiscul ar trebui să se autosesizeze după astfel de „mărturii“ prezentate de afacerist în instanţă.

Articol publicat în "Adevărul" din 3 iulie 2013

 

Concurs Aridon: Cum o cămaşă importată cu 13 lei ajunge să coste peste 400 de lei

Zilele acestea compania Aridon desfăşoară un concurs în cadrul căruia participanţii pot câştiga un voucher de 500 lei pentru cumpărături în magazinele rețelei şi chiar o călătorie pentru două persoane cu avionul în week-end în or. Istanbul, Turcia.

Singura condiţie este ca participantul să răspundă la întrebările despre Aridon, puse de către prezentatorii unei televiziuni. 

Nu ştiu ce întrebări vor fi puse acolo dar am şi eu una: Cum se întâmplă că această companie importă cămaşi la preţul de 13,2 lei şi le vinde în magazine cu circa 470 de lei bucata. 

Un raport al Curţii de Conturi din anul 2011 constata că "la stabilirea valorii în vamă a unor mărfuri importate din Turcia, China, Emiratele Arabe Unite şi Ucraina, în lipsa preţului de referinţă stabilit de SV drept călăuză la unele poziţii tarifare, se ia în consideraţie preţul din factura comercială (invoice), care este diminuat. În anul 2010, agenţii economici S.R.L. „Aridon”, S.R.L. ”Tomigan şi S.R.L. „Convizir-Grup” au importat „cămăşi pentru bărbaţi din in” cu codul marfar 620590100, în sumă totală de 635,3 mii lei, la preţul mediu de 13,2 lei pentru o unitate. Luînd în consideraţie faptul că preţul de referinţa la marfa similară, dar din sintetică şi materiale textile, constituie 25,0 lei şi, respectiv, 26,8 lei pentru o unitate (nu material natural - in), venitul ratat al bugetului a constituit 156,2 mii lei". Interesant este cum vameşii au acceptat să devameze marfa la un astfel de preţ.

Dacă aţi văzut undeva cămaşe Aridon la preţul de 13 sau 25 de lei vă rog să mă anunţati, sunt gata să cumpăr angros.

Lupu şi creditele neperformante de la Banca de Economii

„Ce pot să vă spun astăzi, un lucru chiar interesant și nou pentru mine, este faptul că problema cu portofoliul de credite neperformante începe în toamna anului 2010. Stranie coincidență. Campania electorală, dacă vă aduceți aminte. Sunt multe subiecte, dar mă opresc aici”, a declarat astăzi, Marian Lupu, preşedintele Parlamentului. 

 Stranie coincidenţă şi doar atât? De ce oficialul nu aduce mai multe detalii în favoarea acestei declaraţii? Probabil că poate fi vorba de o nouă intoxicare. Un document neoficial privind rezultatele unui control efectuat de auditorii Curţii de Conturi la Banca de Economii constată că în iulie-august 2009, când încă erau comuniştii la guvernare, zeci de milioane de lei primiţi de BEM de la Banca Naţională după falimentul Investprivatbank s-au dus pentru acordarea de credite grupării Tomaili.

Astfel la 31 iulie 2009 Tomaili Argo a primit 40 de milioane de lei, chiar dacă mai avea de rambursat aproape 42 de milioane de lei pentru un credit de 82 de milioane de lei din anul 2008.
Banii din creditul de 40 de milioane au fost transferaţi pe conturile curente ale unor companii intermediare:
"- 5,000,000 MDL catre CP Cooperator-1 (03.08.2009)
- 5,000,000 MDL catre Diuran SRL (04.08.2009);
- 5,000,000 MDL CP Cooperator-1 (04.08.2009);
- 10,000,000 MOL Diuran (05.08.2009)
- 15,000,000 MDL Diuran (06.08.2009)
In acelasi timp, la contul curent al Tomaili Argo, au fost inregistrate urmatoarele intrari:
Miscari in contul curent in perioada 03-06.08.2009 (exemple):
- 5,000,000 MDL de la CP Cooperator-1 (03.08.2009); suma a fost utilizata in aceeasi zi pentru
achitarea creditului "Tomaili Argo";
- 1,850,000 MDL de la CP Cooperator-1 + 3,150,000 MDL de la Cuprianovici SRL= 5,000,000 MDL;
- 5,000,000 MOL de la Diuran SRL (04.08.2009); suma totala de 10,000,000 MDL a fost utilizata
pentru achitarea creditului "Tomaili Argo";
- 2,610,712.75 MDL+7,389,287.25 MDL =10,000,000 MDL de la "Diuran" SRL (05.08.2009); suma a fost utilizata in aceeasi zi pentru achitarea creditului "Tomaili Argo";
- 913,009.75 MDL+12,499,730.25 MDL+1,587,260 MDL= 15,000,000 MDL de la "Diuran" SRL (06.08.2009); suma a fost utilizata in aceeasi zi pentru achitarea creditului Tomaili Argo.

Astfel, compania a înlocuit un credit care se apropia de scadenţă, cu rata dobînzii de 20%, pe un credit nou, din resursele BNM, cu rata dobânzii de 12,5%. Bună afacere! Iată unde se duceau banii daţi de comunişti pentru a salva situaţia după falimentul Investprivatbank.
Acesta este doar câteva din creditele eliberate de BEM în frunte cu Gacichevici şi utilizate contrar destinaţiei, iar conducerea băncii nu a luat măsuri. la fel nici Curtea de Conturi, şi nici Procuratura şi nici CNA.

Cum îngropi dosarul Gacichevici? Numeşti procurorul corespunzător

Azi s-a anunţat că fostul președinte al Băncii de Economii, Grigore Gacichevici, a fost pus oficial sub învinuire de către procurori. El este învinuit că ar fi acordat un credit de peste două milioane de euro, adică vreo-o 32 de milioane de lei unor agenți economici, în perioada anilor 2010-2011. 
Şi doar atât? 
Creditele de peste un miliard de lei oare cine le-a dat? Nu cumva preşedintele Consiliului de Administraţie al Băncii de Economii, Veaceslav Mămăligă, consilier al ministrului Finanţelor? 
Procurorii nu oferă detalii.
Mai multe surse spun însă că dosarul lui Gacichevici a fost dat pe" mâini de încredere", astfel încât dacă şi va ajunge în instanţă acesta să conţină nişte acuzaţii minore. 
De notat că de investigarea cazului se ocupă procurorul Ion Ticu, care s-a ocupat şi de dosarul Baştovoi. Aici puteţi găsi şi alt dosar curios de care s-a ocupat Ticu.
Ţinând cont de gravitatea situaţiei de la Banca de Economii şi de proporţiile fraudelor de acolo, probabil că trebuia ca de acest caz să se ocupe o echipă de anchetatori. Faptul că se evită crearea unei echipe denotă că ne putem aştepta la tărăgănarea investigaţiilor şi îngroparea dosarului

Cine se teme de repornirea anchetei pe cazul Machena

Demiterea Procurorului General Valeriu Zubco au dus la apariţia unor speranţe că în sfârşit vor reluate şi posibil duse până la capăt şi ajunge în instanţă mai multe cauze penale iniţiate în ultimii ani, dar blocate la comandă: de la contrabanda cu calculatoare şi altă tehnică IT şi devalizarea Băncii de Economii, la atacurile raider asupra mai multor bănci şi companii de asigurări.

Speranţele au apărut după ce persoana care exercită interimatul funcţiei de procuror general, Andrei Pântea a dispus de exemplu verificarea activităţii Procuraturii Anticorupţie, care a fost condusă de către Viorel Radeţchi, apropiatul lui Iurie Garaba (preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor), iar ulterior şi de către Viorel Morari, care este considerat o persoană de încredere a lui Nicolae Chitoroagă, şeful interimar al Direcţiei exercitare urmărire penală în subdiviziunile MAI şi ale Serviciului Vamal.

Surse din cadrul Procuraturii generale spun că aceştia au executat mai multe anchete la comandă, dar au blocat cele de interes public, precum atacurile raider sau cazurile Franzeluţa, Metalferos, Banca de Economii etc.

Despre Chitoroagă bunăoară Timpul a scris că acesta putea intra oricând la procurorul general, cu orice propunere, inclusiv de promovare sau eliberare a vreunui procuror. „Chitoroagă este şi un bun prieten cu un alt fost procuror general Valeriu Gurbulea, încă de pe când lucrau împreună la Procuratura Centru. A fost şi şef al Direcţiei urmărire penală a CCCEC, unde a activat pe timpul când la comanda lui Vladimir Voronin se ţinea lanţ teroarea asupra Primăriei Chişinău - amintim dosarele Urecheanu, Şarban, Modârcă, Becciev. Tot atunci, Centrul l-a arestat pe Victor Ţurcan, preşedintele Victoriabank, timp în care banca a fost suspusă unui atac de tip raider (ulterior, Ţurcan a fost achitat de instanţa de judecată)“.

„Chitoroagă este naşul altui procuror - al lui Igor Popa, şeful Sectiei de cercetare a cazurilor exceptionale. Anume această secţie a fost realizat cele mai „murdare” dosare. La rândul său Popa este naşul procurorului Ruslan Toma, care a executat nemijlocit ancheta de urmărire penală în dosarul Valeriu Pasat si a sustinut invinuirea de stat in instantele de judecată“.

E nevoie de precizat că în subdiviziunea lui N. Chitoroagă se află cauzele penale legate de evenimentele din 7 aprilie 2009, dublul omor de la Durleşti şi altele, însă numele lui niciodată nu a fost pomenit.

Curios este că potrivit noii structuri în cadrul Procuraturii Generale va activa o nouă subdiviziune, cum ar fi Direcţia de combatere a crimei organizate şi terorismului sau Departamentul urmărire penală, după modelul celui din România, la conducerea căreia pretinde anume Chitoroagă, spun surse din cadrul instituţiei.

O altă acţiune întreprinsă de către Andrei Pântea este repornirea cauzei penale în privinţa grupării criminale „Machena”. Prin târg se vorbeşte că persoane suspuse din cadrul Procuraturii generale şi de la Departamentul Instituţii Penitenciare au luat bani grei (circa cinci milioane de lei) de la interlopi pentru ai scoate basma curată, Acum însă după ce a fost repornită cauza penală, cei care au luat banii se tem că membrii grupării criminale se vor răzbuna pentru că nu şi-au îndeplinit promisiunea.

În cadrul acestui dosar figurează şi circa 15 colaboratori de la penitenciare, inclusiv şeful acestei instituţii, dar şi foşti colaboratori ai Direcţiei pentru misiuni speciale, buni pentru a realiza operaţiuni „secrete” la comandă.

De notat că de anchetă pe cazul grupării Machena se va ocupa din nou procurorul Maxim Gropa şi ofiţerul de urmărire penală Grigore Grăjdieru, care pe timpul lui Valeriu Zubco au fost înlăturaţi de la această urmărire penală.

În privinţa primului fusese iniţiat un control de serviciu, iar cel de-al doilea s-a ales chiar cu dosar penal şi mustrare aspră.

Acţiunile respective sunt însă insuficiente şi e necesară reformarea din talpă a Procuraturii Generale, promisiune neonorată de actuala guvernare. Poate acum este momentul?

O schemă de lucru