De ce pe cei morţi în Afganistan în comemorăm, iar pe cei din Primul Război Mondial nu?

Ușurința cu care deputații de toate culorile instituie tot soiul de zile comemorative îmi pare revoltătoare.
Vineri 11 februarie 2011, Parlamentul de la Chișinău a aprobat o decizie prin care a instituit Ziua comemorării celor căzuți în războiul din Afganistan cu rang de dată oficială marcată anual la 15 februarie.
Inițiativa a aparținut unui grup de deputați din partea Partidului Comuniștilor, dar a fost susținuta și de alianța liberal-democrată.
Argumentul invocat a fost faptul că circa 12,5 mii de locuitori ai Moldovei au participat la războiul afganez. 301 dintre ei și-au pierdut viața, iar 257 au devenit invalizi.
Decizia respectivă provoacă nu doar nedumerire, ci și revoltă. Nu am nimic contra celor ce au luptat acolo, căci nu este pe deplin vina lor că au fost duși să poarte un război de ocupație care a provocat moartea a peste un milion de afganezi.

Revolta mea vine de la nedreptatea pe care o poartă această decizie. De ce pentru cei căzuți în războiul din Afganistan se instituie o zi de comemorare oficială, iar pentru alții nu? Or, sute și mii de moldoveni au murit la datorie și în alte războaie purtate de Rusia Țaristă sau Uniunea Sovietică pe parcursul secolului XX.
Cu același succes ar trebui ca și 23 octombrie să fie marcată anual ca zi de comemorare, dar a celor căzuți în luptele pentru înăbușirea revoltei anticomuniste din Ungaria din 1956. Oficial acolo au murit 6 moldoveni. Posibil chiar mai mult.

Dacă contează numărul în instituirea unor astfel de zile, apoi ar trebui să ne aducem aminte de jertfa sutelor de mii de moldoveni căzuți în Primul război mondial. Cruci de comemorare a celor morți în acest război au fost instalate practic în toate localitățile din Republica Moldova. După anul 1945 au fost însă distruse de comuniști. Cu ce este mai prejoasă jertfa celor căzuți în Primul război mondial sau Marele Război cum i se mai spune în Occident, fată de cea a soldaților uciși în Afganistan?
Cu nimic!
Şi de comemorarea sutelor şi miilor de moldoveni căzuți în războiul ruso-japonez din anii 1904-1905, sau în războiul civil din Rusia din anii 1918-1921 nu-şi aduce aminte nici un oficial. Şi este clar de ce. Nu aduce dividende politice. Cei care au luptat, dar şi majoritatea urmașilor direcți nu mai sunt în viată. La fel şi memoria acestuia nu mai este atât de vie.

Dacă 15 februarie 1989 e o zi de neuitat, apoi 11 noiembrie 1918, când oficial s-a încheiat Primul război mondial cu atât mai mult.
Logică ar fi instituirea unei zile comemorative a tuturor celor căzuți în războaie, indiferent care.