Partid cu doi preşedinţi participă în campania electorală

Ştiaţi că de fapt preşedinte al Partidului pentru Neam şi Ţară este în Tudor Deliu, deputat PLDM şi nu Nicolae Uţica?
Ştiaţi că Partidul Liberal până la 8 noiembrie 2010 era instituţie de stat?
Ştiaţi că Dumitru Diacov este încă preşedinte al Blocului pentru o Moldovă Democrată şi Prosperă, care este întreprindere de stat?
Mai mult citiţi http://www.azi.md/ro/investigation/14664

România va ajuta Gazprom să lase Moldova fără venituri de la tranzitul de gaze

"În urma discuţiilor de astăzi, am semnat un memorandum de intenţie care prevede o analiză tehnico-economică ca South Stream să traverseze teritoriul României. Acest proiect se realizează, Gazprom a efectuat deja prospecţiunile în Marea Neagră şi a elaborat studiul de fezabilitate, a făcut studiul ţărilor de tranzit şi pregăteşte concluziile pentru studiul tehnico-economic pentru întregul proiect. Acum suntem în stadiul în care putem să ne gândim la optimizarea proiectului, lucru discutat cu colegii români. Construcția va începe în 2013, iar primele livrări vor avea loc în 2015", a declarat, miercuri 13 octombrie, la Bucureşti, preşedintele gigantului rus al gazelor, Alexei Miller, citat de Mediafax http://www.mediafax.ro/economic/presedintele-gazprom-a-semnat-la-bucuresti-un-memorandum-privind-trecerea-south-stream-prin-romania-7473610.

Miller a discutat miercuri, la Bucureşti, cu premierul Emil Boc despre proiectul South Stream de transport al gazelor naturale dezvoltat de compania rusă, după ce s-a întâlnit cu oficiali ai Ministerului Economiei.
Şeful Gazprom a precizat că principala temă a întâlnirilor de la Bucureşti a fost proiectul South Stream.
"În prezent, chiar am depăşit perioadele din grafic, lucrăm în devans, iar în privinţa termenului de realizare nu avem nicio îndoială că va fi realizat la timp. Nu există şi nici nu vor fi probleme de finanţare. Noi dispunem de toate resursele financiare. Capacitatea proiectată este de 63 miliarde metri cubi, iar pieţele ţintă sunt ţările din Europa de Est, de Sud şi Centrală. (...) În cazul unei decizii pozitive la nivel guvernamental va fi semnat un acord guvernamental între Rusia şi România", a continuat Miller.
El a adăugat că South Stream nu concurează cu alte proiecte privind construcţia de gazoducte din regiune.
"Am trecut la optimizarea traseului South Stream, Acesta nu este concurentul unor alte proiecte deoarece scopul său este diversificarea traseelor conductelor de gaze care merg către Europa. Scopul altor proiecte este diversificarea bazei de resurse. Gazul nostru deja a fost vândut în baza unor contracte pe termen lung. Aş dori să subliniez aspecte ale discuţiilor de astăzi. În urma activităţii la nivel corporatist, dacă vom obţine o concluzie pozitivă, informaţia va fi prezentată guvernelor Rusiei şi României", a spus Miller.
http://gazprom.ru/press/news/2010/october/article104043/

Potrivit unui comunicat al biroului de presă al Guvernului României „vizita la Bucureşti a delegaţiei OAO GAZPROM reconfirmă relaţiile foarte bune de colaborare dintre companiile din domeniu din România şi compania rusă.
În cadrul întrevederii între premierul Emil Boc şi Alexei Miller, a fost afirmată deschiderea reciprocă pentru cooperarea în sectorul gazelor, dar şi în alte sectoare din domeniul energetic, precum dezvoltarea unor facilităţi de înmagazinare subterană a gazelor naturale, construirea .
Totodată, la iniţiativa companiei ruse (sic!) s-au purtat discuţii privind schimbul de informaţii necesare elaborării studiului de fezabilitate al proiectului South Stream, în ipoteza unei eventuale tranzitări a României. S-a convenit ca, după ce partea rusă va elabora studiul de fezabilitate, părţile să analizeze aceste rezultate” http://www.guv.ro/primul-ministrul-emil-boc-i-a-primit-la-palatul-victoria-pe-reprezentantii-companiei-gazprom__l1a110738.html.

Ce semnifică pentru Republica Moldova participarea activă a României la proiectul South Stream? În primul rând pierderea statutului de ţară importantă pentru tranzitul de gaze ruseşti. Până în 2009 prin Republica Moldova anual erau transportate 21-23 mlrd metri cubi de gaze. În 2009 volumul de gaze tranzitate s-a redus cu 25 la sută. Dacă se realizează proiectul South Stream tranzitul de gaze s-ar putea reduce cel puţin de două ori, până în anul 2020, iar în final ar putea fi complet sistat. Or la acest proiect vor să adere nu doar România, ci şi Bulgaria, Macedonia, Grecia, Serbia.
Veniturile anuale de la tranzitul de gaze erau de 25-30 mil. USD, iar împreună cu Transnistria circa 50 mil. USD. Pierderea statului de ţară de tranzit nu ne va lăsa doar fără venituri, ci şi fără pârghii de negociere cu Gazprom. De fapt Moldova se va transforma într-un punct terminus.
Pentru o asemenea variantă autorităţile de la Chişinău încă nu au soluţii. Aşa că de fapt vom fi în continuarea la cheremul Gazpromului.

Bravo Gazprom! Bravo România!

Cine sunt cetăţenii moldoveni ce îl asistă în afaceri pe miliardarul român Vântu

Scandalul de săptămâna trecută cu încarcerarea magnatului român Sorin Ovidiu Vântu (patronul grupului Realitatea din România, Publica TV din Republica Moldova etc.) a scos la iveală, implicarea activă în afacerile acestuia a mai multor cetățeni moldoveni. Cel mai frecvent au figurat în știri numele lui Octavian Țurcan și Ghenadie Nipomici, grație implicării lor active

Octavian Țurcan, pericol public în România

În prezent cel mai vehiculat nume alături de cel al lui Vântu este a lui Octavian Țurcan, suspectat că ar fi transferat bani unui alt afacerist - Nicolae Popa, în perioada în care acesta era căutat de autorități pentru a fi încarcerat, ca urmare a condamnării la 15 ani de detenție și pe care procurorii l-au reținut, joi, 9 septembrie. Potrivit argumentării procurorilor „în prezent subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât infracțiunea săvârșită de către inculpatul ȚURCAN OCTAVIAN prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol public”.
http://www.adevarul.ro/actualitate/Rechizitoriu_Sorin_Ovidiu_Vintu_ADVFIL20100910_0002.pdf
Potrivit unui comunicat al Biroului de presă al Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție (PICCJ), „Urmărirea penală a stabilit că transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispozițiilor inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, prin transfer bancar, dintr-un cont deschis la o bancă cu sediul în Nicosia, Cipru, în contul unei societăți comerciale înregistrate în Indonezia, la care condamnatul Popa Nicolae avea acces cu ajutorul inculpatului Țurcan Octavian, sau în numerar cu sprijinul inculpatului Stoian Alexandru”. http://www.mpublic.ro/presa/2010/c_09_09_2010_3.htm
"Justiție la televizor nu se poate!", a declarat Ţurcan în timp ce intra în sediul Parchetului Înaltei Curți de Casație şi Justiție (PICCJ), potrivit Mediafax.
Amintim că procurorii i-au convocat, joi, 9 septembrie pe Sorin Ovidiu Vântu (SOV), Liviu Luca, președintele Federației Sindicatelor Libere Petrom, Octavian Țurcan şi pe Alex Stoian, în cazul lui Nicolae Popa, fostul director al Gelsor, condamnat la 15 ani de detenţie pentru prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii (FNI) şi care până nu demult se ascundea de justiţia român în Indonezia. În urma prăbuşirii FNI de acum 10 ani, 300 000 de investitori au pierdut peste 300 mil. euro.
Octavian Ţurcan figurează cu domiciliu în s. Truşeni, municipiul Chişinău şi a fost prezentat în investigaţiile presei drept unul dintre interpuşii/administratorii afacerilor lui Sorin Ovidiu Vântu.
La începutul mileniului trei apare ca administrator sau acţionar la mai multe afaceri controlate de Vântu. Mai mult! El este considerat drept unul din oamenii cheie între cei care au stat la bazele imperiului Vântu.
Una din primele afaceri în care apare numele lui Octavian Ţurcan este Banca Română de Scont, unde acesta a deţinut poziţia de vicepreşedinte. Întreaga afacere care s-a derulat în anii 2000 şi în care a fost implicat şi Sorin Ovidiu Vântu s-a încheiat cu falimentul băncii şi cu un prejudiciu de aproape 20 de milioane de dolari.
Într-un interviu acordat ziarului Bursa, fostul preşedinte al Băncii Române de Scont, Doru Nicolaescu, îl descrie pe Octavian Ţurcan drept cel care a creat lanţul de companii off-shore prin care şi-a derulat Sorin Ovidiu Vântu afacerile. Detalii despre acest aspect aici.
Octavian Ţurcan figurează ca reprezentant al firmei Stonecom Limited din Cipru la Imobiliar Network 2002 SA, companie cu active de peste 177 milioane RON şi care ar deţine toate proprietăţile imobiliare ale lui Sorin Ovidiu Vântu. “La o evaluare sumară, este vorba despre proprietăţi în valoare de zeci de milioane de euro. Aşa arată, creionat în linii mari, imperiul imobiliar al lui SOV. Totuşi, toate aceste proprietăţi figurează înregistrate pe firma Imobiliar Network 2002 SA, fosta companie Gelsor Network, care i-a aparţinut lui SOV, controlată acum de off-shore-ul Stonecom Ltd din paradisul fiscal Cipru”, se preciza în anul 2006 într-o investigaţie Evenimentul Zilei, http://www.ziaresireviste.ro/index.php?page=revista_presei&details=on&id=5165.
Acţionari actuali ai Imobiliar Network 2002 SA sunt Sorin Ovidiu Freciu, Octavian Ţurcan, Radu Bobu, Ghenadie Nipomici (câte o acţiune) şi Stonecom Ltd. acţionar cu 99,9%.
Potrivit registrului comerţului din România, Octavian Ţurcan mai este acţionar în două companii: SISTEME DE MANAGEMENT PERFORMANT SRL, unde deţine 50% cu soţia sa Alexandra, şi in compania TULORIS INTERNATIONAL SRL în care este asociat 33% împreună cu alţi doi cetăţeni străini. Compania TULORIS INTERNATIONAL SRL are ca obiect de activitate intermedierile imobiliare, dar în ultimii ani nu a avut afaceri impresionante.
Compania SISTEME DE MANAGEMENT PERFORMANT apare într-un document al Consiliului Concurenţei din România care arată că această companie face parte din grupul ELBAHOLD Ltd, despre care grup presa a relatat că este controlat indirect de către Sorin Ovidiu Vântu.
Numele lui Octavian Ţurcan a mai fost vehiculat şi într-un alt scandal legat de compania Delta Asigurări, firmă al cărei control era asigurat prin Tabor Project Limited (Londra), societate cu acţionariat în Cipru (Ranohold Limited) şi reprezentată legal de Octavian Ţurcan. Într-un interviu realizat în anul 2006 de Emilia Sercan, SOV declara „Nu cunosc afacerile pe care le face domnul Ţurcan, un important om de afaceri, de altfel, care ani în urmă a lucrat şi cu mine” http://emiliasercan.blogspot.com/2010_09_01_archive.html.
http://emiliasercan.blogspot.com/2010/09/va-e-frica-de-presedintele-basescu.html

Nipomici - consultantul financiar al lui Vântu

O prezenţă mai mare în afacerile lui Vântu are alt cetăţean moldovean - Ghenadie Nipomici, care deţine şi licenţă de avocat în România.
Despre Ghenadie Nipomici se spune că înainte de a ajunge consultant financiar (Sic!) al lui Vântu, ar fi lucrat consultant principal în Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, Petru Lucinschi. În registrele ministerului Justiţiei de la Chişinău el apare ca fondator şi preşedinte al Asociaţiei Obşteşti pentru Protecţia Consumatorilor "CONSUM PROTECT".
În actualul scandal numele lui Nipomici nu figurează direct, dar în textul interceptărilor convorbirilor telefonice între SOV şi Ţurcan apare şi cineva cu numele Ghenadie, persoană cunoscută de ambii şi cu care Ţurcan urma să ia legătura pentru a clarifica o problemă legată de conturile bancare prin care s-au transferat bani în Indonezia. În Referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive din 10 septembrie 2010, depus la Tribunalul Bucureşti de procurorul Marius Iacob, se precizează că „Întrucât în ziua de 15.12.2009, la ora 12:44:05, Octavian Ţurcan este contactat de Ghenadie, cu care poartă o discuţie, rezultă că cel care primeşte coordonatele despre conturile bancare este Nipomici Ghenadie”. Totodată în referat se mai menţionează că „După cum rezultă din declaraţia de martor din data de 11.01.2010 a lui Nipomici Ghenadie, martorul şi inculpatul Octavian Ţurcan sunt administratorii unor firma din Cipru”. http://www.adevarul.ro/actualitate/Rechizitoriu_Sorin_Ovidiu_Vintu_ADVFIL20100910_0002.pdf, sau
http://www.vranceamedia.ro/archives/31447
În România, conform datelor din registrul comerţului, Ghenadie Nipomici a fost sau este acţionar, dar cel mai des ca reprezentant al unor off-shoruri într-o duzină de firme apropiate de Vântu, prin care sunt administrate afaceri din domeniul mass-media, jocurilor de noroc, intermedieri, agenţii de consultanţă, distribuţie de produse petroliere etc.
De exemplu este reprezentant al off-shorului Willowsworth LTD (Tortolla - Insulele Virgine Britanice) la firma Apogeu Info SRL, unde asociat era şi controversatul ziarist Sorin Roşca Stănescu. Willowsworth LTD a fost până în 2009, acţionar majoritar şi la compania Management Fulcrum SRL (reprezentant Ghenadie Nipomici) care a asigurat managementul ziarului „Ziua”.
Şi la Trans Euroline SA, firma ce deţinea Nevada Casino din Bucureşti, Nipomici apare ca reprezentant al Willowsworth LTD (89,9%).
La SC Expresiv SA (Radio Total din România) acţionar majoritar este compania Radoway Ltd din Cipru (reprezentant Ghenadie Nipomici), iar minoritar un alt cunoscut ziarist - Cornel Nistorescu. Radoway Ltd a avut în trecut şi un pachet minoritar în Realitatea TV (aproximativ 6,5%), prin Global Video Media şi mai apare cu 15% la Light System SA din Mamaia.
Ghenadie Nipomici în calitate de reprezentant al acţionarilor majoritari Willowsworth LTD şi Stonitec Limited face companie cunoscuţilor ziarişti Bogdan Ficeac şi Petre Mihai Bacanu (director-fondator la România Liberă) la SC Aflux Publiprod SA (Flux TV).
A reprezentat în cadrul CGR Media SRL (revista Bilanţ) interesele firmei Comac Limited (90%). Coacţionari figurau alţi doi ziarişti Carmen şi Constantin Rudniţchi prin Media Makers SRL.
Nipomici este reprezentant al Comac Ltd în GM Invest SA (90%) şi Red Apple Comunication SRL (50%). De firma Red Apple Comunication SRL, specializată în activităţi de consultanţă în domeniul relaţiilor publice şi al comunicării este legat scandalul de corupţie şi trafic de influenţă din mai 2009, în urma căruia a fost demis ministrul român al Tineretului şi Sportului Monica Iacob Ridzi.
La finele anului 2009 mai figura în calitate de reprezentant oficial al BLUELINK COMUNICAZIONE (CYPRUS) LIMITED, firmă ce deţine peste 80% din acţiunile Realitatea Media SA (Realitatea TV).
De asemenea Nipomici apare şi ca acţionar la firma X-Oil SRL, care este controlată de PSV Company, fosta Petromservice (la care acţionar majoritar este Elbahold Ltd). Între timp, PSV Company a fost înlocuit de Comac Ltd, care este controlată tot de Elbahold Ltd.

Dumitru Ţâra, soluţie de trimitere a banilor necesari îngreunării extrădării lui Popa Nicolae

În Referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a lui Vântu, Ţurcan şi Stoian apare şi numele lui Dumitru Ţâra, în prezent administrator la întreprinderea mixtă STIRI MEDIA GRUP SRL, proprietarul Publica TV din Chişinău.
„Activităţile derulate în scopul îngreunării extrădării condamnatului Popa Nicolae au fost continuate în luna februarie 2010, când trimiterea sumelor de bani, era prezentată în continuare ca soluţie sigură de îngreunare a extrădării condamnatului Popa Nicolae. Sub acest aspect, este de menţionat că inculpatul Vântu Sorin Ovidiu a folosit şi o modalitate suplimentară prin care a încercat să găsească o soluţie de trimitere a banilor necesari îngreunării extrădării, către condamnat, prin intermediul numitului Târă Dumitru (corect Ţâra Dumitru n.n.) aflat în Republica Moldova”.
Potrivit unei investigaţii efectuate la finele anului 2009 de Centrul Român de Jurnalism de Investigaţie „Blue Link Comunicazione din Cipru, proprietar al grupului Realitatea-Caţavencu, a înfiinţat la Chişinău compania „STIRI MEDIA GRUP” cu un capital de peste 300 de mii de Euro. Aceasta va opera televiziunea PUBLIKA TV, o investiţie de 4,5 milioane de Euro. Alături de off-shore-ul controlat de Vîntu, în societatea din Chişinău mai apare un singur acţionar, cu 1,01 % - Dumitru Ţâra, fost DJ la „Unda Liberă”.
Acesta a fost până de curând angajat al Ministerului Afacerilor Externe şi al Integrării Europene din Republica Moldova (MAE). Ţâra era şeful Direcţiei cooperare regională din cadrul Departamentului Integrare Europeană. Important este că Ţâra ocupa şi funcţia de reprezentant al Republicii Moldova la Central European Initiative (CEI) cu sediul la Trieste. CEI este o importantă organizaţie inter-guvernamentală, care decernează şi premii jurnalistice în colaborare cu alte organizaţii”, http://www.crji.org/news.php?id=159&l=1.

Moldovean, director al firmei ce deține pachetele de control la Realitatea TV și Publica TV

Despre alt cetăţean moldovean, Vitalie Dobândă implicat în afacerile lui Vântu se spune că ar fi fost colaborator al serviciilor secrete din Moldova şi ar mai fi lucrat şi la Banca Naţională a Moldovei. Vitalie Dobândă apare doar în cazul a două firme cu legături cu afacerile lui Vântu. În anul 2006, bunăoară Vântu declara într-un interviu pentru EVZ că „el este singurul cu care lucrez împreună pentru compania Blue Link Communicazione”, http://emiliasercan.blogspot.com/2010/09/va-e-frica-de-presedintele-basescu.html. Vitalie Dobândă apare din anul 2005 în registrele comerțului din România ca director al BLUELINK COMUNICAZIONE (CYPRUS) LIMITED, firmă ce deţine peste 80% din acţiunile Realitatea Media SA şi totodată ca acționar simbolic (o acţiune) la Imobiliar Network 2002 SA.
Numărul cetățenilor moldoveni ce lucrează pentru Vântu este însă mult mai mare.
Publicat iniţial pe portalul Moldova Azi
http://www.azi.md/ro/investigation/13723

PIB-ul Moldovei şi 19 ani de independenţă

La aniversarea a 19 ani de independență m-am gândit să revin la o statistică mai veche legată de evaluarea și prognoza Produsului Intern Brut mondial și a statelor lumii în particular făcută grație bazei de date International Macroeconomic Data Set (administrate de guvernul SUA).http://www.ers.usda.gov/Data/Macroeconomics/#HistoricalMacroTables

Deși datele sunt calculate de specialiștii americani în dolari la valoarea lor din anul 2005, ele oricum oferă o imagine destul de bună a evoluției economice a statelor lumii în general și a Moldovei în particular. Calculele încep cu anul 1969 şi se termin cu prognozele până în anul 2030.

Astfel în anul 1969, PIB al Republicii Moldova calculat în dolari la valoarea lor din anul 2005 era de 3,16 mlrd USD. După 40 de ani, respectiv în anul 2009 PIB-ul Moldovei a fost estimat la de 3,22 miliarde, iar pentru 2010 la 3,30 mlrd USD, cifră cu puțin peste cea din 1969. Altfel spus în cei 40 de ani noi am bătut pasul pe loc. Ba chiar am regresat.

Între timp PIB-ul Cipru-lui, altă dată mai mic ca al Moldovei s-a majorat de 9 ori și acum îl depășește pe al nostru de circa 6 ori. PIB-ul Estoniei și Letoniei era în 1969 de aproape două ori mai mare ca al Moldovei, iar cel al Lituaniei – de 4 ori și ceva. În 2009, diferență este și mai mare.

Punctul de vârf al PIB al Moldovei a fost 1989, când acesta avut o valoare de 5,89 mlrd. USD, depășind la acest capitol de exemplu Armenia. Acum PIB al Armeniei este dublu fața cel al Moldovei.
Cel mai scăzut nivel al PIB a fost înregistrat în anul 1999 – doar aproximativ două mlrd. USD. Din 2000 şi până în 2008 PIB a crescut în permanența, dar cu ritmuri mici, ajungând în 2008 la 3,3 mlrd. USD (la valoarea din 2005).


Aceeași bază de date conține şi prognoze ale evoluției statelor lumii până în anul 2030. Potrivit lor în următorii 20 de ani PIB al Moldovei va crește de 2,7 ori, economia moldovenească având unul dintre cele mai înalte ritmuri de creștere din regiune. Deja anul curent creșterea va constitui 2,4 la sută, ca în 2011-2012 să depășească 6 la sută pe an. Până în anul 2020 se va menține un ritm anual de creștere a PIB de peste 5 la sută. Anterior mai mulți experți moldoveni au menționat faptul că pentru a iei din tranziția prelungită și de a putea ajunge din urmă măcar statele din regiune, Moldova ar avea nevoie de creșteri economice anuale de peste 10 la sută timp de cel puțin un deceniu.

Conform prognozelor americane până în 2030 PIB la nivel global se va majora de 2 ori, în timp ce PIB al Chinei ar urma să crească de aproape 5 ori, iar cel al Indiei – de patru ori și ceva

Moldova plăteşte cu 12% mai mult pentru energia de la Cuciurgan, decât România

Republica Moldova a plătit în anul 2009 pentru energia electrică livrată de Centrala de la Cuciurgan un preț cu circa 12% mai înalt decât cel plătit de România. Aşa reiese din raportul anual publicat de către compania rusă Inter RAO EES (proprietarul CERS Moldovenească).
Potrivit acestui raport, în 2009 CERS Moldovenească a obținut din vânzările de energie electrică în Republica Moldova un venit de 121,788 milioane de euro, livrând 2934,3 mil. kWh de energie consumatorilor de pe malul drept al Nistrului. Prețul a fost în medie de 4,15 eurocenți/kWh. În 2009 cursul mediu anual a fost 1,3948 USD/euro, altfel spus prețul a fost în medie de 5,79 cenți/kWh, preț ce coincide cu cel ce a fost anunțat oficial de comuniști, când au semnat contractul de achiziție a energiei, dar și de noua guvernare.

În același timp, exporturile de curent electric de la Cuciurgan spre România au constituit 411,73 mil. kWh, în 2009, iar un mai devreme s-au ridicat la 774,48 mil. kWh. Dacă ținem cont de valoarea livrărilor egală cu 15,08 mil. euro, anunțată de Inter RAO EES, apoi ajungem la un preț de 3,66 eurocenți kWh. Un calcul elementar ne demonstrează faptul că diferența de preț între exporturile în România și livrările în Republica Moldova este de circa 12% sau aproximativ jumătate de eurocent per kilowatt (8 bani/kWh).

În anul 2009 diferența de preţ a însemnat 14 mil. euro sau circa 230 milioane de lei, achitați de consumatorii din Moldova. Putem constata că autoritățile comuniste fie că au fost negociatori proști, fie că cei care au negociat și au semnat contractul au primit şi anumite prime pentru contract pentru că au acceptat un preț mai mare decât cel plătit de importatorii din România.
Apropo, la 15 iulie 2007, după o întrunire secretă la întreprinderea de stat Moldelectrica, între reprezentanții Inter RAO EES şi responsabili din cadrul autorităților comuniste, CERS Moldovenească a început exportul de energie electrică în România. Managerul de atunci al Centralei de la Cuciurgan, Serghei Sâskov, afirma că energia electrică este achiziționată pentru exportul în România de compania „Eastern Europe Energy” Ltd (un offshore din Marea Britanie, controlat de managementul Inter RAO EES) la un preţ de 3,8 eurocenți http://investigatii.md/index.php?art=266.

De notat că vânzările în Republica Moldova au asigurat mai mult de 83% din veniturile CERS Moldovenească, în timp ce exporturile în România – 11%, iar restul de 6% – cele din regiunea transnistreană.

Profiturile rușilor care stau în spatele afacerii Cuciurgan sunt însă mai mari de câteva ori. Or, gazul folosit la producerea energiei electrice nu este plătit, iar banii ce ar trebui să ajungă la Gazprom iau o direcție necunoscută. Conform calculelor noastre în 2009 CERS Moldovenească a consumat între 900 milioane și un miliard de metri cubi de gaze pentru care ar fi urmat să achite circa 260 mil. USD. Cât a plătit CERS Moldovenească pentru gaze nu se știe, dar cu siguranță banii nu au ajuns la destinație, iar datoria regiunii și respectiv a Moldovei față de Gazprom a crescut respectiv.
Autoritățile actuale deocamdată tac și se fac a nu cunoaște situația. Majoritatea funcționarilor întrebați s-au arătat doar surprinși de faptul că noi plătim mai scump pentru energia electrică livrată de Cuciurgan, decât România.
La finele lunii mai au fost câteva declarații ale liderului PDM Marian Lupu privind existența unor intermediari la importul de energie de la Cuciurgan. Poate că el are dreptate totuși. Problema e că nu a adus nici-un nume, iar vice-premierul Valeriu Lazăr, membru al PDM, neagă existența unor intermediari.
Până una alta noi continuăm să plătim cu 10-12 la sută mai mult pentru curentul electric. Mai multe puteți citi aici http://www.eco.md/index.php?option=com_content&view=article&id=261:moldova-a-ajuns-s-plteasc-cu-12-mai-mult-pentru-energia-de-la-cuciurgan-decat-romania&catid=57:energetic&Itemid=127

Nicego sebe na kogo naehala prokuratura!

Cam așa au sunat câteva explicații ale unor comercianți de la piața Calea Basarabiei, după ce Procuratura în sfârșit ia auzit.
Astfel Procuratura Generală a anunțat săptămâna trecută despre declanșarea urmăririi penale împotriva „factorilor de decizie a companiei „Extremum” SRL, care ilegal au organizat activitatea unei piețe, încadrată cu aproximativ 300 buticuri comerciale pe str. Calea Basarabiei nr.7, pe care le dă în chirie și încasează ilegal bani în sumă de 350 000 lei lunar. Urmărirea penală se face în baza art.241 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe faptul practicării ilegale a activității de întreprinzător.
Ce este de fapt firma Extremum. Aceasta este de circa 15 ani administratorul/proprietarul celei mai mari piețe de mărfuri industriale din Chișinău - centrul comercial Calea Basarabiei.
Administrator al acestei firme, potrivit datelor de la Serviciul Fiscal este Valeriu Tarasov, un om de afaceri mai puțin cunoscut publicului larg.
Din datele găsite pe net, reiese că este un foarte bun prieten cu Vladimir Mişin http://www.vipmagazin.md/profil/Vadim_Misin/. De asemenea Valeriu Tarasov, figurează ca fondator al Asociației obștești „Far”, alături de Vladimir Voronin, Vasile Tarlev, Vladimir Molojen, Vladimir Colesnicenco, Vasile Chirtoca, Victor Miculeţ, Victor Odobescu. Această asociație a obținut în arendă pe un termen de 20 de ani circa 700 de hectare de pădure în Codrii Orheiului, pe care ia îngrădit pentru a crește porco-mistreți, adică corcituri. Mai mult FAR a obținut şi circa 6 mil. lei de la buget pentru asemenea experimente „ştiinţifice” http://www.jurnal.md/ro/news/jurnal-de-chisinau-corciturile-93868/.
De asemenea firma Extremum figurează în câteva rapoarte ale Curții de Conturi, dar și ale Guvernului privind repartizarea/atribuirea cu încălcări de loturi de teren în Chișinău, inclusiv și a celui pe care este amplasata calea Basarabiei. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=297429.

Rusia nu ne-a permis şi nu ne va permite să importăm direct gaze din Asia Centrală

Mare tam-tam iarăși în jurul prețului gazelor și mai ales a posibilității importului de gaze direct din Kazahstan.
Cică din cauza lui expreşedintelui Vladimir Voronin, Moldova a ratat șansa de importa gaze naturale ieftine din Kazahstan la prețul de 76 USD mia de metri cubi.

Ascom a vrut să ia locul Gazprom – ului?!

Potrivit unui comunicat de presă al Ascom Grup, la 15 martie 2006, a fost semnat un protocol de intenții între guvernul Republicii Moldova și compania respectivă. Protocolul prevedea livrarea a 2,5-3,0 mlrd. metri cubi de gaze naturale anual, până în 2016-2018, pentru satisfacerea necesităţilor energetice ale RM, la un preţ de 50 USD pentru 1000 metri cubi la ieşirea din Kazahstan (sau 76 USD dacă ţinem cont de costurile de transport şi tranzit din Kazahstan până în RM). Volumele de gaze stipulate în Protocol urmau să fie folosite nu doar pentru asigurarea propriu-zisă a consumatorilor din Moldova, dar şi pentru producerea energiei electrice la o centrală care urma să fie construită de Ascom lângă Bălţi, cu o capacitate de 450 MW, pentru modernizarea CET-1 şi CET-2 din Chişinău şi mărirea capacităţilor acestora cu 200 MW şi, respectiv, 450 MW.
În plus, în Protocol se preconiza ca în scopul minimizării şi excluderii totale a riscurilor politice şi economice pentru securitatea energetică a Republicii Moldova părţile vor înfiinţa o altă societate comercială mixtă care va avea ca obiective de bază; construirea conductelor magistrale Drochia-Bălţi-Ungheni-Iaşi şi Tocuz-Căinari-Mereni, identificarea posibilităţii înmagazinării unui volum de gaze ce depăşeşte consumul intern al Moldovei, într-un depozit subteran în Moldova şi/sau România; construirea împreună cu Romgaz a unui depozit subteran de gaze la Mărgineni, lângă Piatra-Neamţ, cu o capacitate de înmagazinare la prima etapă de 4 mlrd metri cubi, unde să fie înmagazinate şi gazele necesare Republicii Moldova.
Totodată părţile urmau să acţioneze şi în direcţia transmiterii către grupul Ascom a dreptului de a efectua o cercetare geologică a teritoriului Republicii Moldova pentru găsirea rezervelor de hidrocarburi, dar şi obţinerii (cu sprijinul conducerii Republicii Moldova a unui zăcământ de gaze în Marea Caspică.
Documentul, dacă se realiza întocmai ar fi semnificat eliminarea monopolului Gazprom la livrările de gaze în Republica Moldova şi practic independenţa energetică a ţării, faţă de Rusia. Partea proastă este că Moldova ar fi căzut astfel într-o dependenţă energetică faţă de grupul Ascom. Adică, un monopol era înlocuit cu altul.

Proiecte utopice

Intenţiile declarate ale părţilor par a fi mai mult decât utopice, în condiţiile în care era clar că Gazprom şi respectiv Kremlinul nu vor accepta emanciparea energetică a unei foste colonii. Pe de altă parte, realizarea acestui proiect presupunea costuri enorme. Calcule elementare arată că la nivelul anului 2006 erau nevoie de investiţii de minimum 2-2,5 mlrd. USD, pentru realizarea acestor obiective. Cine urma să-şi asume asemenea angajamente investiţionale nu este clar.
Eşecul acestor bune intenţii este pus de Ascom Grup doar pe seama conducerii de atunci a Republicii Moldova, care ar fi zădărnicit realizarea obiectivelor din Protocolul de intenţii. Mai mult!
Purtătorul de cuvânt al grupului Ascom, Vitalie Diaconu a susţinut în cadrul unei conferinţe de presă că nu a fost executat şi Memorandumul de înţelegeri şi obligaţiuni mutul din 7 mai 2007, textul căruia aşa-şi nu a fost publicat.

Procuratura şi calcularea prejudiciilor

Din textele distribuite presei reiese că Procuratura Generală a constatat că „prin zădărnicirea intenţiilor comune ale Ascom Group SA şi Guvernului RM de aprovizionare a ţării cu gaze naturale din surse alternative (Kazahstan) a fost subminată securitatea naţională în domeniul economic şi energetic, urmare a cărui fapt RM e obligată să contracteze furnizarea de gaze naturale de la Concernul rus „Gazprom” la preţuri exagerate. Prin urmare, intereselor economice ale statului RM şi cetăţenilor ei le-au fost cauzate daune considerabile şi prejudiciu material în proporţii deosebit de mari, estimat la 1,657 mlrd. USD”. Din acest motiv Procuratura a dispus „începerea urmăririi penale pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu a foştilor factori de decizie şi de conducere ai RM”.
Nu sunt clare nici cum au fost efectuate calculele de către Procuratură, dar cifrele par mai mult decât exagerate. Or, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (http://anre.md/press/index.php?vers=1) în perioada 2006-2009, Republica Moldova a importat din Rusia, gaze naturale în valoare de 997 mil. USD. Dacă ţinem cont şi de faptul că şi pentru gazele care ar fi urmat a fi livrate de Ascom, urma să plătim un preţ evaluat doar pentru 2006 la 76 USD şi care ar fi urmat a fi actualizat în fiecare an, putem bănui că cifrele sunt supraevaluate de cel puţin trei ori. Totodată, conform protocolului de intenţii începutul livrărilor era preconizat abia pentru a doua jumătate a anului 2006.

Volumele şi valoarea gazelor importate de RM în anii 2005-2009
Indicii Unitatea de măsură 2005 2006 2007 2008 2009

Volumul de gaze naturale procurate - total mil. m3 1418,6 1418,2 1305,4 1226,9 1126,3
Preţul mediu de procurare a gazelor naturale $/1000 m3 76,1 133,4 172,9 232,3 263,9
Valoarea gazelor importate mil. USD 108,0 189,19 225,7 285,0 297,23

http://anre.md/press/index.php?vers=1

De ce Gazprom nu ne-ar fi permis să importăm direct gaze din Kazahstan

Dincolo de toate acestea era clar că pentru a putea importa gaze naturale direct din Kazahstan era nevoie nu doar de dorinţa Moldova şi a companiei Ascom, dar şi de acordul Kazahstanului şi a Federaţiei Ruse. Ţinând cont de faptul că din 2005, Gazprom a purces la majorarea preţurilor la gaze în spaţiul CSI şi la concentrarea în mâinile sale a tuturor căilor de import direct a gazelor din Asia Centrală, obţinerea de către Moldova a unui astfel de drept era de domeniul fantasticului. Una din jertfele a acţiunilor întreprinse de Gazprom a fost Ucraina (la care fac trimitere reprezentanţii Ascom), care până în 2005 importa circa 40 mlrd metri cubi de gaze direct din Turkmenistan, la un preţ de circa 50 USD mia de metri cubi, după care a fost nevoită să accepte condiţiile impuse de Gazprom.
Totodată, în anii 2007-2008, şi autorităţile din Kazahstan au impus producătorii locali de gaze să vândă cea mai mare parte a gazelor extrase la preţuri interne de 30-40 USD/1000 metri cubi, companiei de stat de transport şi distribuţie a gazelor Kaztransgaz. Ultima ulterior o mare parte din acest gaz îl revinde Gazprom-ului la un preţ de 4-5 ori mai mare. De exemplu în prima jumătate a anului 2008 preţul la hotarul kazaho-rus era de 160 USD pentru o mie de metri cub. Dacă am fi acceptat să plătim la acel moment un asemenea preţ al gazelor la hotarul kazaho-rus, apoi preţul acestora la intrarea în Moldova, ţinând cont de costurile de tranzit şi transport pe teritoriul Rusiei şi Ucrainei ajungea la 200-210 USD pentru o mie de metri cub, preţ ce ar fi practic egal cu cel pe care-l plăteam Gazprom-ului.

Greceanâi a dat dovadă de „constructivism şi a acceptat ca furnizările de gaze să se facă exclusiv prin intermediul Gazprom”

De notat că la începutul lunii iunie 2008, exprim-vicepremierul, ministrul Economiei şi Comerţului Igor Dodon anunţa în Parlament că Moldova are oferte de procurare a gazelor naturale din Kazahstan la preţuri mai joase, însă în prezent nu există posibilitatea tranzitării acestuia pe teritoriile Rusiei şi Ucrainei.
În acelaşi timp în cadrul vizitei din 19-20 iunie 2008 la Moscova a premierului de atunci Zinaida Greceanâi, s-a discutat şi acest subiect, iar Moscova nu a respins deschis propunerile Moldovei de a obţine posibilitatea de a importa gaze direct din Kazahstan, tranzitând Rusia şi Ucraina şi evitând astfel intermedierea Gazpromului.
În acelaşi timp în cadrul unei întrevederi cu Alexei Miller, preşedintele Gazprom, prim-ministrul Zinaida Greceanîi a dat dovadă de „constructivism şi a acceptat ca furnizările de gaze să se facă exclusiv prin intermediul Gazprom, fără vre-un alt intermediar”, anunţa presa din Moscova. Ca răsplată pentru acest „spirit de înţelegere”, Moscova va permite Moldovei să majoreze exporturile de vin pe piaţa rusă.
Igor Dodon în prezent deputat PCRM susţine că argumentul principal invocat atunci de Gazprom a fost faptul că reţeaua de transport a gazelor era la acel moment „suprasolicitată” şi nu există „loc şi pentru gazul ce ar fi urmat să-l importe Moldova din Kazahstan”.
Opinia noastră este că era puţin însă probabil ca Gazprom să fi permis Moldovei importul de gaze direct din Kazahstan, iar guvernul moldovean ar fi putut să obţină acest drept, doar cu preţul unor cedări de proporţii din partea Moldovei.

Miliardarii faliţi ai Moldovei

Zilele trecute pentru a nu se știe a câta oară presa din Moldova a preluat niște texte despre averile de miliarde ale lui Oleg Voronin și Gabriel Stati, la care l-au mai adăugat și pe expremierul Ion Sturza. Au făcut trimitere la publicații serioase precum Ziarul Financiar, sau Hotnews.ro. Partea proastă este că aceste publicații s-au informat de la surse din Moldova.
Şi mai proastă este însă starea financiară a acestor miliardari. Primul ratează contracte după contracte și mai este hărțuit de autorități, încât a ajuns să iasă în stradă. E adevărat că încă nu umblă cu mâna întinsă. Dacă însă va continuă așa, ar putea ajunge să fie doar un simplu milionar.
Cel de-al doilea, cu siguranță că umblă cu cerșitul de împrumuturi, altfel de unde ar fi plin târgul cu vorbe că uite eu i-am dat câteva milioane de lei cu împrumut chiar lui Gabriel Stati. Cel puțin doi oameni de afaceri, s-au lăudat în public că iar fi dat bani cu împrumut. Pare incredibil în condițiile în care câțiva ani în urmă Gabriel afirma pentru Vip Magazin că averea familiei sale este mai mare de cele 2,2 mlrd USD, la cât o estimase o publicație americană, estimare pe care nimeni nu a văzut-o. http://www.vipmagazin.md/profil/Gabriel_Stati._Despre_lumea_din_jurul_s%C4%83u/.
Mai mult. Însăși Anatol Stati este în criză de bani încât a ajuns să ceară cu împrumut bani de la însăși Vlad Plahotniuc. Nu chiar direct, ci de la banca acestuia.
Se vede că așa-zișii miliardari moldoveni au ajuns la mare ananghie. Pentru Stati, lucrurile stau chiar foarte prost, ținând cont de faptul că milionarii kazahi Assaubayev, care vroiau să preia afacerile cu petrol și gaze din Kazahstan au și ei probleme mari. Rușii de la Polyus Gold pe care kazahii iau kidănit, cer returnarea a 450 mil. USD. Iar cu acești ruși este periculos să te pui. Vorba e că acționari majoritari la Polyus Gold sunt miliardarii ruşi Suleyman Kerimov (37%) și Mihail Prohorov (29,9%).
Dincolo de toate acestea nu prea sunt motive de jubilare. Dacă Stati continua să-și dezvolte afacerea fără piedici și fără unele încălcări, am fi putut ajunge să ne mândrim cu faptul că avem și noi o companie, intrată în topurile internaționale.
Dar așa, va mai trebui să treacă mult timp pentru ca o companie a unui moldovean, sau din Moldova să ajungă în topurile internaționale. Ba chiar pare a fi o chestie science fiction.

Până la tarife europene la gaze mai avem mult

Există un curent de opinie precum că în Moldova deja am ajuns Europa în privinţa mărimii tarifelor la gaze pentru consumatorii casnici. În realitate mai avem mult pentru a ajunge statele UE la acest capitol. De exemplu tarifele la gaze pentru populaţia din Moldova erau în semestrul II al anului 2009 de circa trei ori mai mici decât media tarifelor din statele UE şi de peste 5 ori mai mici ca în Danemarca şi Suedia. Astfel dacă în Moldova în semestrul II tariful mediu la gazele naturale livrate consumatorilor casnici era de circa 210 euro per mia de metri cubi, în cele 27 state membre a UE tariful a fost de 613,8 euro. Faţă de perioada respectivă a anului 2008 tarifele din UE au fost în scădere cu 16 la sută. Altfel spus în 2008 ele erau şi mai mari.

Conform celor mai recente statistici Eurostat http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/8-28052010-AP/EN/8-28052010-AP-EN.PDF , în UE cele mai mici tarife la gaze naturale pentru consumatorii casnici, în ultimul semestru al anului 2009, le avea România – 311,7 euro per mia de metri cubi, cu circa 48% mai mult decât de exemplu în Moldova. Eurostat dă preţul în euro pentru GJ (1GJ fiind echivalentul a circa 23,9 m3). Noi am recalculat în metri cubi, ca să putem face o comparaţie mai pe înţeles.
Preţuri relativ mici comparativ cu media UE se mai atestau în Bulgaria – 404,6 euro per mia de metri cubi, Estonia – 421,3 euro, Letonia – 440,2 euro, Lituania – 472,4 euro şi Marea Britanie – 495,4 euro. La polul opus se află Danemarca cu un tarif echivalent cu circa 1120 euro per mia de metri cubi, tarif ce este de aproape două ori mai mare decât media UE şi de 5,3 ori mai mare ca în Moldova.
Cel mai curios este că Danemarca dispune de zăcăminte de gaze, care-i asigură necesităţile şi mai ajunge şi pentru export la vecini. Explicaţia acestor tarife exorbitante este ponderea mare a taxelor în tariful final, care în cazul Danemarcei depăşeşte 50,4%. În cazul României ponderea taxelor este de 45,6%, ceea ce semnifică că dacă ar fi eliminate, tarifele la gaze ar putea coborî la un nivel apropiat de cel al tarifelor din Moldova.
La polul opus găsim Marea Britanie cu o pondere a taxelor de 4,7% din tariful la gaze. Chiar şi aşa tarifele din Marea Britanie sunt de 2,5 ori mai mari ca în Moldova. Plus la aceasta Marea Britanie îşi asigură necesităţile în proporţie de circa 90% din extracţia internă şi mai dispune de cea mai concurentă piaţă internă a gazelor din UE.
Mai adăugăm că peste tot în lume tarifele pentru consumatorii casnici sunt de 2-3 ori mai mari decât pentru consumatorii industriali, în timp ce în Moldova diferenţele respective sunt de 10-20%.
Tarifele la gaze din Moldova sunt încă departe de cele din statele UE, dar în ultimii 3-4 ani diferenţa s-a redus cu circa 50 de euro şi în viitor se va mai reduce. Totul depinde de Gazprom, sau mai bine zis de preţul gazelor livrate de monopolul rus.
Mai precizăm că rămânerea în urmă faţă de UE la nivelul salariilor, este mult mai semnificativă, dar aceasta deja este o altă problemă.

Cum echipa Partidului Democrat a redus preţul energiei

De ceva timp serviciul de presă al Partidului Democrat îmi bombardează pur şi simplu poşta cu comunicate în care mă informează despre succesele lui Marian Lupu şi a echipei sale în guvernarea ţării. Uneori am nenorocul să primesc câte 3-4 comunicate pe zi.
Nu prea mă avânt să citesc asemenea tip de informaţii, dar câteodată ele conţin informaţii curioase, ba chiar denotă „gradul înalt de calificare” a persoanelor ce conduc PDM şi a miniştrilor PDM şi mai ales „cunoştinţele profunde” în economie ale acestora.
La 24 mai, bunăoară am fost informat despre faptul că „Federaţia Rusă evită revizuirea preţului pentru gaz, din cauza instabilităţii politice din Moldova”, http://pdm.md/libview.php?l=ro&idc=201&id=1723. O argumentare mai proastă nici că se mai putea găsi. Dar nu această afirmaţie care ar fi fost făcută de Marian Ilici la Corjeuţi, Briceni ma deranjat. Ci faptul că „Marian Lupu a anunţat că graţie eforturilor miniştrilor PDM au fost eliminaţi intermediarii dintre Cuciurgan şi Guvern”.
Mai mult! S-a anunţat că „până acum existau cca 4 firme intermediare care ridicau un venit lunar mediu de un miliard de euro, bani incluşi în tarif şi achitaţi de consumatori”. Pentru ca aceste firme să aibă un asemenea profit lunar, apoi consumul de electricitate din Moldova ar trebui să crească de circa 1000 de ori. Or consumul mediu lunar de energie din Moldova este de maximum 30 mil. euro, iar dacă ţinem cont de faptul că comisioanele intermediarilor de regulă sunt maximum de unu-doi cenţi per kWh, apoi profitul lunar al acestora nu ar putea fi de unu-două mil. euro, sau de circa 1000 de ori mai mic. Aşa că pentru a ajunge la un miliard de euro, apoi Moldova ar urma să ajungă la un consum de energie egal cu cel al Federaţiei Ruse.
Răspunsul serviciului de presă privind veridicitatea acestei informaţiei a fost şi el curios. „Poate că era vorba de lei”, mi-au scris cei de la serviciul de presă, dar textul de pe pagina WEB a PDM a rămas acelaşi.
La 27 mai alt comunicat în care, iarăşi se vorbeşte despre eliminarea celor 4 firme intermediare pentru energia venită de la Cuciurgan. Dar venitul lunar mediu a fost redus de 500 de ori, până la 2 milioane de euro, http://pdm.md/libview.php?l=ro&idc=201&id=1738&parent=0.

La 31 mai, un alt comunicat mă înştiinţa că „Echipa PDM din cadrul Guvernului a stopat creşterea preţurilor pentru energia electrică” - http://pdm.md/libview.php?l=ro&idc=201&id=1744&parent=0.
Conform serviciului de presă „La negocierea unui nou acord de cumpărare a energiei electrice de la staţia de la Cuciurgan, s-a stabilit că pe această filieră activează câţiva intermediari, fiecare câştigând peste un milion de dolari pe lună”. Dacă erau 4 firme, reiese că cifra nouă este 4 mil. USD pe lună, iar pe an 48 mil. USD.
Potrivit aceluiaşi comunicat „La insistenţa echipei conduse de către Valeriu Lazăr, intermediarii au fost eliminaţi. În rezultat costul energiei livrate beneficiarilor finali s-a redus cu 0,03 cenţi”.
Singura cifră ce pare a fi aproape de adevăr este cea de 0,03 cenţi (per kWh cred că).
Dacă ţinem cont de faptul că în 2009 am cumpărat circa 3 mlrd kWh de energie de la Cuciurgan, la un preţ mediu de circa 5,8 cenţi/kWh (cât a fost anul trecut) ajungem la cifra de 174 mil USD. Dacă eliminăm comisionul de 48 mil. USD al firmelor intermediare, ajungem la cifra de 126 mil. USD. În acest caz preţul unui kilovatt cumpărat de la Cuciurgan nu ar fi urmat să scadă cu 0,03 cenţi şi nici cu 0,3 cenţi, ci cu 1,5 cenţi/kWh, până la 4,2 cenţi/kWh.
Întrebarea mea este către echipa PDM - De ce nu s-a ieftinit energia şi pentru consumatorii finali cu peste 15 bani/kWh? Sau poate că acum banii se duc în altă direcţie?
Uşurinţa cu care se operează cu unele cifre sensibile pentru populaţie, denotă nu numai lipsă de profesionalism, ci şi lipsă de responsabilitate a echipei PDM.

Gazprom câştiga 147 USD de la fiecare mie de metri cubi de gaze vândute în Moldova

Venitul Gazprom de la vânzarea gazelor în Moldova în trimestrul II al anului 2010, constituie 147 USD per mia de metri cubi, în timp ce în Germania - 150-156 USD. Pentru alte state CSI venitul Gazprom de la exportul de gaze, este chiar mai mare decât pentru Moldova.

Gazprom este subvenţionat de statele post-sovietice

Potrivit unei analize publicate de Mihail Korchemkin, director executiv al East European Gas Analysis (EEGAS este o firmă de consultanţă din Pennsylvania, SUA), la ora actuală exporturile de gaze în fostele state sovietice sunt mai profitabile pentru Gazprom, decât vânzările către restul Europei, cu excepţia vânzărilor duty-free de gaze către Turcia prin conducta Blue Stream.

Totodată din cauza profiturilor mari din vânzările către Ucraina şi alte state post-sovietice, Gazprom nu doreşte să restabilească tranzitul liber al gazului din Asia Centrală prin teritoriul rusesc. "Acum profiturile nete din exporturile de gaze în Ucraina sunt cu 50% mai mari decât cele în Germania. Folosind terminologia Kremlinului, se poate spune că Gazprom este subvenţionat de către bugetul de stat rus şi de compania ucraineană Naftogaz. În cazul în care taxele vamale vor fi restaurate (e vorba de taxa de 30% la exportul de gaze în Ucraina, anulată de Rusia în urma recentelor acorduri ruso-ucrainene n.r.), exporturile spre Ucraina ar fi încă şi mai profitabile decât cele mai multe vânzări către alţi clienţi din Europa ai Gazprom ", spune Mihail Korchemkin, cunoscut expert în domeniul energetic.

Taxele vamale aplicate de Rusia, majorează cu 30% preţul gazului pentru Moldova

Conform calculelor efectuate de expertul rus, venitul Gazprom de la vânzarea gazelor în Moldova în trimestrul II al anului 2010, constituie 147 USD per mia de metri cubi, în timp ce în Germania - 150-156 USD.

Diferenţa de preţ de circa 100 USD, ce apare până la preţul final de 252 USD la hotarul Moldovei (de fapt preţul real este de circa 248 USD, dar ajunge la 252 USD datorită capacităţi termice mai mari a gazului), se explică prin costurile pentru serviciile de tranzit prin Ucraina, care ajung la 10% din preţul final, sau 25 USD per mia de metri cubi şi prin taxa vamală de 30% din preţul final a gazului – circa 75-76 USD per mia de metri cubi, aplicată de Federaţia Rusă.

Dacă Moldova ar reuşi ca şi Ucraina să obţină eliminarea taxei de 30% aplicată de Federaţia Rusă la exportul de gaze, apoi preţul de import în trimestrul II 2010, bunăoară ar putea coborî la circa 175 USD per mia de metri cubi.

Mai adăugăm că costul extracţiei a o mie de metri cubi de gaze, suportat de Gazprom în 2009, a fost de 18 USD, iar creşterea mai mult de 10 ori a preţului final a gazelor pentru Moldova se datorează în mare parte taxelor impuse de autorităţile ruseşti, care pe lângă cele la export, mai impun şi alte taxe interne la gaze.

Conform datelor ANRE, în 2009 Moldova, fără regiunea transnistreană a importat gaze în valoare de circa 297,2 mil. USD, din care circa 90 mil. USD au constituit valoarea taxelor vamale ruseşti, iar circa 30 mil. USD, costul serviciilor de tranzit prin Ucraina, iar restul a fost venitul Gazpromului.

Plahotniuc îşi pregăteşte ieşirea publică?!

Zilele trecute în aproape toată mass-media necomunistă a fost publicat anunţul precum că "la initiativa Presedintelui Consiliului de Administratie Victoriabank, Dl. Vladimir Plahotniuc, Comitetul Directorilor a Bancii Comerciale “Victoriabank” a luat decizia de a lansa programul de burse destinat studentilor absolventi in anul 2011. In cadrul acestui program, 100 de studenti ai UTM, ASEM si USM, selectati in baza de concurs, vor beneficia de burse pentru anul de studii 2010-2011 si vor primi suport in angajarea ulterioara in câmpul muncii".
Cum poate a fi interpretat acest anunţ. Responsabilitate Corporativa Sociala, precum susţine banca? Posibil. Dar mai degrabă miroase a prim pas spre ieşirea la public a misteriosului mister Plahotniuc. Cel despre care vorbeşte tot târgul, dar nimeni nu-l cunoaşte. De acu încolo ne putem aştepta la noi apariţii publice a misteriosului mister Plahotniuc.
Potrivit datelor culese, pare a fi cel mai controversat şi „din umbră” om de afaceri din Moldova. Toţi ştiu de el, dar nimeni nu l-a văzut. Nu există un interviu cu el, care să fie publicat în presă. Despre fotografii cu el, nici vorbă. Cu toate acestea o mare parte din lumea de afaceri, şi nu numai îl consideră drept unul dintre cei mai buni şi eficienţi manageri din Moldova. A devenit deja o regulă nescrisă: unde îşi pune amprenta Plahotniuc, afacerea merge ca pe roate.
Din datele culese, cariera de manager a început-o administrând cu succes o reţea de dealeri a ţigărilor produse de Tutun-CTC în anii 1998-2001. Din 2002, devine manager general la Petrom-Moldova, pe care în scurt timp a transformat-o în lider al pieţei produselor petroliere. Pe lângă afacerile cu petrol, s-a implicat activ în afaceri imobiliare, construcţii, bănci şi finanţe, transport, mass-media, publicitate, servicii hoteliere etc.
Conform unor publicaţii în 2008 a fost la un pas de a deveni premier.
A fost foarte apropiat de familia Voronin, căreia ani de zile ia administrat afacerile. Acum le are pe ale sale. Aşteptăm ce va urma.

Petroliştii convocaţi în regim de urgenţă la Filat

Azi, dimineaţă în regim de urgenţă au fost convocaţi la Guvern principalii operatori de pe piaţa produselor petroliere. Potrivit unor surse, despre şedinţa de la premierul Filat, petroliştii au fost anunţaţi abia în ajun, în seara zilei de joi. Totodată niciunul din şefii companiilor convocate nu au putut să ne spună care este subiectul şedinţei. Încercările noastre de a afla de la serviciul de presă despre agenda acestei şedinţe nu au dat rezultat. Sperăm că măcar să aflăm post-factum printr-un comunicat de presă. De notat că deja de jumătate de an pe piaţa petroleiră are loc un soi de război tacit între câteva grupări economice şi politice, strâns legate de actuala şi fost guvernare. Rezultatul ce urma era controlul indirect asupra pieţei şi eliminarea unor concurenţi, mai mici, şi chiar mai mari.
Vom reveni

Miscare in stil stahanovist la număratul participantilor la Marsul Victoriei

Atunci când lumea iese la proteste în permanenţă se anunţă cifre diferite privind numărul participanţilor. Organizatorii de regulă dau o cifră mai mare, iar forţele de ordine cifre mai mici. În cazul Marşului Victoriei, organizat la 9 mai de către comunişti cifrele diferă chiar la mass-media de sorginte comunistă. Astfel Omega http://omg.md/Content.aspx?id=8170&lang=1 şi Nezavisimaya Moldova http://www.nm.md/daily/article/2010/05/11/0701.html dau cifra de 35 mii de participanţi. În schimb Moldova Suverană anunţă 150 000 de participanţi, http://moldova-suverana.md/?subaction=showcomments&id=1273512268&archive=&start_from=&ucat=6&.
Agenţia BASA-press, controlată de comunişti în schimb anunţă că "PCRM a mobilizat peste 30 000 de cetăţeni la “Marşul Victoriei” vezi http://basa.md/?a=p&b=pol. Cifra dată de BASA-press coincide cu cea de pe pagina WEB a partidului comuniştilor care titrează - "Peste 30 mii de persoane au participat la „Marşul Victoriei” http://www.pcrm.md/main/index_md.php. Putem constata doar ca ori mass-media comunista sta prost cu numaratul, ori publicatiile procomuniste au initiat o intrecere in stil stahanovist.

PRO TV Chişinău şi-a schimbat proprietarul?

Postul de televiziune PRO TV Chișinău se pare că are un nou proprietar. De fapt proprietarul posibil să fi rămas cel vechi, dar și-a schimbat denumirea din întreprinderea mixtă "MEDIAPRO" S.R.L în întreprinderea mixtă "PRO DIGITAL" S.R.L. Anunțul despre schimbarea denumirii a fost publicat de Camera Înregistrării de Stat încă la 10 aprilie curent - vezi http://www.mtic.gov.md/WebStatistics/CompAdvices/index.php?lang=md.
Motivele acestei schimbări rămân necunoscute, deși administrația a promis să ne ofere o explicație.
De regulă schimbarea denumirii unei companii are loc în cazul venirii unor noi acționari, care vor să arate prin aceasta că are loc o schimbare. Anterior în jurul PRO TV Chișinău s-au vehiculat mai multe versiuni privind cine sunt adevărații proprietari. Aceștia au rămas în continuare necunoscuți.

Maşină de 1,2 mil. lei pentru preşedintele Moldovagaz

La câteva zile după intrarea în vigoare a noilor tarife pentru gaze, monopolul gazelor a făcut o achiziție importantă – a cumpărat o mașină de serviciu de 1,2 mil. lei pentru șeful Moldovagaz.
Veaceslav Ioniță, ne-a declarat că a solicitat o cercetare a acestui caz și că pentru o analiză detaliată a tuturor cheltuielilor de la Moldovagaz, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică va efectua un audit la companie.
Andrei Aculov, şeful serviciului de presă al Moldovagaz ne-a spus că nu știe nimic despre o asemenea achiziție. Totodată am solicitat să facem o solicitare oficială pentru a ne oferi informația legată de automobil. Cererea am trimis-o la 15 februarie 2010, dar un răspuns nu am primit nici până azi.
Au fost două întrebări simple:
1. Este adevărat că SA „Moldovagaz” a cumpărat recent (decembrie 2009-februarie 2010) un automobil de serviciu de 1,2 milioane de lei? Dacă da apoi ce model de automobil a fost procurat și care a fost necesitatea unei asemenea cheltuieli?
2. Va cere Moldovagaz includerea în tariful pentru gaze a cheltuielilor de procurare a automobilului?
Se vede că acestea au fost prea dificile pentru cei de la Moldovagaz, încât nu au reușit să ofere un răspuns nici în două luni de zile.
Marin Profir, director ANRE, a declarat că Agenția, chiar dacă reglementează activitățile din sectorul gazier, poate interveni doar atunci când vor fi discutate costurile suportate de companie și care ar necesita a fi incluse în calculul tarifelor.
Conform unor surse administrația Moldovagaz caută posibilitatea de a scăpa de acest automobil.

25 de ani de la arestul lui Vasile Vâşcu

Acum 25 de ani, la 9 aprilie 1985, Vasile Vâscu, era demis de către Biroul CC al PC din Moldova din postul de vicepreședinte al Sovietului de Miniștri și exclus din PCUS, fiind cu acuzat de „abuzuri de serviciu în scopuri egoiste”. A doua zi Vâşcu a fost arestat.
Eram în acea perioadă la Chișinău, lucram la un trust de construcții. Nu cunoșteam la acea vreme mare lucru despre conducerea din Moldova. Cu toate acestea circulau diferite zvonuri, precum că Vâşcu ar fi folosit postul pentru a se îmbogăți, sau pentru a promova rude și prieteni în posturi înalte. Mai mult. Se vorbea și despre o veritabilă mafie.
În realitate Moscova lua măsuri preventive contra tendințelor "naționaliste" din republicile-surori. Totodată arestul lui Vâşcu făcea parte din campania de epurare a cadrelor naționale inițiată în 1984, puțin înainte de începerea perestroikăi gorbacioviste.
Însăși Vâşcu spune că adevăratul motiv al arestării sale a constituit răfuiala politică, pentru lansarea unui „Manifestul politic” în 1984, în care se cerea legiferarea limbii materne drept limbă de stat în RSS Moldovenească, accesul cadrelor naționale la toate posturile-cheie de conducere, retrocedarea teritoriilor istorice ale Moldovei. .
Dosarul a fost inițiat în iunie-iulie 1984, când este Manifestul ajunge pe mâinile celor de la KGB, grație unui "prieten".
A fost condamnat la 14 ani privațiune de libertate în închisoarea cu regim strict de la Nijnii Taghil, Regiunea Sverdlovsk, Federația Rusă. Fără să vrea, Vâşcu devine figura nr. 1 în lista victimelor unei campanii fără precedent de epurare a cadrelor naţionale, iniţiată de trimisul special al Kremlinului, ex-secretarul doi al CC al PCM, Victor Smirnov, în toamna lui 1984.
De altfel „cazul Vâscu” a figurat pe primele pagini ale ziarelor centrale de la Moscova „Izvestia” şi „Pravda”.
Dosarul ex-vicepreședintelui Consiliului de Miniștri al RSSM, acuzat de „abuz de putere, mită și conducere a unei grupări criminale” are 35 de volume, şi se păstrează în arhivele Curții Supreme de Justiție. Judecătorii de atunci, aduși din Moscova, s-au limitat doar la latura penală a dosarului. Destăinuirea acuzațiilor politice de antisovietism şi naționalism (extrase ulterior într-un dosar aparte) l-ar fi putut transforma pe Vasile Vâşcu într-un disident politic, lucru nedorit de puterea de la Kremlin, și mai ales de nomenklatura locală.

De altfel în scurt timp Vâşcu va împlini 70 de ani şi cred că merită mai mult decât mulţi alţii Ordinul Republicii. Mai multe puteţi afla aici http://www.vipmagazin.md/profil/Vasile_V%C3%AE%C5%9Fcu._Dest%C4%83inuiri_dup%C4%83_20_de_ani_de_dureri_%C5%9Fi_speran%C5%A3%C4%83/
Iunie 2008, Nr. 50

Ce se întâmplă la unele conferinţe de presă

Invazia de televiziuni, pare să devină o problemă. La unele instituții de stat, în loc de oficialii ce vorbesc uneori despre ceva important, poți vedea doar fundul cameramanilor. Cred că aceasta e o porcărie curată.
iată câtva imagini. Una de anul trecut de la conferinţa lui Braghiş, alta de la conferinţa de la CCCEC.

Eficienţa germană, vinovată de situaţia critică din alte state?!

Eficiența germană, atât de respectată în trecut, a ajuns a fi supusă criticilor. Mai mult. Ea s-ar face vinovată de problemele cu care se confruntă alte state din UE.
Christine Lagarde, ministrul de finanțe al Franței, susține că politica economică a Germaniei, de a menține un cost scăzut al producției şi un nivel ridicat al competitivității, pune probleme celorlalte țări membre UE, care stau mai prost la acest capitol.
”Germania a făcut o treabă excelentă în ultimii zece ani, crescând competitivitatea prin menținerea unor costuri scăzute a forței de munca. Nu cred că acesta este un model sustenabil pentru celelalte ţări din UE. Avem nevoie de o mai bună convergență", a declarat Lagarde, citată de Financial Times.
Potrivit acesteia, Germania ar trebui să impulsioneze cererea de pe piața interna pentru a ajuta țările cu un deficit mare să redevină competitive și să-şi rezolve problemele legate de datoria publică.
Conform unor calcule efectuate de Stratfor în baza datelor OECD, din anul 2000 și până în trimestrul III al anului 2009, costul forței de muncă în Germania a crescut doar cu 5 la sută, în timp ce în ţări precum Grecia, Spania, Italia, Irlanda cu peste 30 la sută.

"Блядоход"-ul comunist

Există un curent de opinie în societate că majoritatea relelor vin de la prea multă liberate și că "înainte" pe timpul Uniunii Sovietice nu puteai întâlni asemenea desfrânare. Ba chiar unii ar fi tentați să creadă că în fosta URSS nu exista desfrâu sexual, iar lumea nu se ocupa decât cu făurirea unei vieți mai bune. Subiectul respectiv a fost ocolit la noi, ceea ce cred că nu reprezintă o eroare fatală. Golul ar putea fi acoperit prin dezvăluirea realităților sexuale din perioada sovietică-comunistă chiar de către Comisia pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Moldova. Aceasta în cazul în care se va preocupa de acest subiect, căci membrii acesteia par mai mult preocupați de stabilirea unei cifre exacte a jertfelor terorii comuniste. Nu vreau să se creadă că acest lucru nu este important.

Deși pare un subiect neimportant acesta ar putea arăta mai elocvent fața adevărată a celor ce au guvernat spațiul sovietic timp de 70 de ani. Moravurile din sânul elitei comuniste din anii 30-80 ai sec. XX, nu sunt nici pe departe mai bune decât cele ale elitelor actuale, iar filmulețul cu Iordan și cele două fete pălește în fața celor ce se întâmplau în realitate în perioada sovietică. De exemplu cât face zvonul (care circula şi în perioada sovietică) potrivit căruia soția lui Ivan Bodiul ar fi fost amanta lui Brejnev.
Arhivele ascund sute și mii de cazuri de violuri, de orgii sexuale cu minori (fete și băieți) ale unor lideri comuniști. De exemplu se știe că ocupația predilectă a lui Aveli Enukidze, prieten cu Stalin și naș de botez al Nadejdei Alilueva, soția lui Stalin, era molestarea adolescentelor și minorelor de 9-11 ani.
Acest Aveli Enukidze (membru al Comitetului Central) până la urmă a terminat-o rău în 1937, fiind executat pentru trădare și spionaj. Vezi http://kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=1326625.
Tot aici puteți găsi și informația despre organizația supranumită sugestiv «Блядоход» și care a fost creată de activul comunist într-un centru raional din regiunea Omsk. Cred că ar fi de prisos să vă spun cu ce se ocupa ea.
Iată și un fragment despre aşa-zisul caz de la Astrahan din 1929 «Дело Алексеевой,— писал глава партийной комиссии по обследованию астраханской парторганизации Л. Любарский,— наиболее омерзительная страница астраханского разложения. В течение шести лет на квартире Алексеевой систематически устраивались пьяные оргии, в которых участвовало около 45 членов партии, в большинстве ответственных работников. Не только видные хозяйственники, но и партийные работники вроде бывшего члена партколлегии Никитина были организаторами и участниками гнусных оргий в алексеевском притоне. Оргии принимали исключительно безобразный характер, участники их порой совершенно утрачивали всякие общественные нормы и человеческий облик.

Casa unui șef de partid din regiunea Smolensk era supranumită la fel de sugestiv - «Пей до дна».
Moravurile și desfrâul din epoca sovietică sunt descrise foarte bine de scriitorul rus Iuri Naghibin în povestirea Моя золотая теща, care poate fi găsită şi în variantă electronică în Internet. A-şi putea aduce și alte cazuri despre care s-a scris pe parcursul timpului.

Despre preferințele sexuale ale lui Lenin s-a scris mult că ar fi avut copii cu Inessa Armand, iar Krupskaia nu era decât o acoperire.
Mai puțin știm despre preferințele sexuale ale actualilor lideri comuniști, dar și în privința lor circulă mai multe zvonuri, care s-ar putea adeveri.

25 ani de perestroika

25 de ani în urmă Mihail S. Gorbaciov devenea Secretar General al CC al PCUS. La 11 martie 1985, gruparea Gorbaciov-Ligaciov-Dolghih din cadrul Biroului Politic al PCUS, săturată de procesiunile de înmormântare (trei înmormântări de secretari generali în perioada noiembrie 1982-martie 1985, a decis că trebuie de terminat cu boșorogii de la conducere. Candidatura lui Gorbaciov a fost susţinută atunci şi de Andrei Gromiko şi de şeful KGB Cebrikov.
Noul șef al comuniștilor sovietici și al Imperiului Răului a inițiat o serie de reforme, pe care dacă e să credem miturilor ce mai circulă, le-ar fi planificat din timp. Politica sa de reforme denumită "perestroika" şi "glasnost" a reprezentat începutul deschiderii spre dialog a fostei URSS și a dus la o popularitate nemaivăzută pentru un lider sovietic în lume. În același timp o serie de reforme, sau mai degrabă pseudoreforme au dus la aprofundarea crizei economice cu care se confrunta fosta URSS. De exemplu campania antialcool, de la care între altele la 1 iunie curent se vor împlini 25 de ani, a dus la distrugerea unei părți semnificative din viticultura Moldovei. Interdicțiile legate de producția și mai ales de consumul de băuturi alcoolice a fost unul din factorii ce au generat nemulțumirea populației față de politica dusă de Gorbaciov.
Criza economică a fost aprofundată şi de scăderea drastică a prețului petrolului, principalul produs de export al URSS. Scăderea prețului a fost rezultatul unui înțelegeri puse la cale de Arabia Saudită (împreună cu alte state arabe au majorat semnificativ volumul producției de petrol ce a dus la scăderea prețului petrolului la 10 USD per baril), ca replică la intervenția sovietică în Afganistan. Cel mai mare merit al lui Gorbaciov este că a permis o liberalizare a vieții politici și social-economice, care în final au pus bazele dispariției imperiului răuluui.

644 mlrd USD – costul recunoaşterii independenţei regiunilor Abhazia şi Osetia de sud

Pentru recunoașterea independenței regiunilor separatiste Abhazia și Osetia de sud din Georgia, Federația Rusă a plătit deja 3.25 mlrd USD, anunța recent, revista Kommersant-Vlasti.
Cel mai mult a primit Venezuela - 2.2 mlrd USD, după care urmează Nicaragua - un miliard USD și Nauru – 50 mil. USD.

Fiecare cetățean al Federației Ruse a plătit deja câte 22.9 USD
Fiecare cetățean al Federației Ruse (141.9 mil. locuitori) a plătit deja câte 22.9 USD, pentru recunoașterea independenței celor două regiuni rebele. Suma ar fi suficientă pentru procurarea a 4.5 sticle de votcă, constată publicația rusă.
Calculat pe cap de locuitor al celor două regiuni rebele (214 mii în Abhazia și 72 mii în Osetia de sud), apoi se ajunge la o cifră de 11 364 USD, ceea ce ar ajunge pentru achiziția unui automobil nou de producție nerusească din clasa econom.
Dacă aceleași cifre ar fi valabile și în cazul regiunii transnistrene, apoi Federația Rusă ar fi urmat să achite încă 6.25 mlrd USD.

Echivalentul a 877 sticle de votcă
Potrivit Kommersant-Vlasti, dacă un venezuelian a primit de la Rusia în medie 79.4 USD pentru că țara sa a recunoscut independența regiunilor separatiste, apoi un locuitor din Nicaragua – 169.5 USD, iar din Nauru – 3571 USD. Media este de 96.7 USD. Dacă cifra ar fi valabilă pentru toate statele lumii, apoi recunoașterea independenței celor două regiuni rebele de către întreaga comunitate internațională ar costa Federația Rusă circa 644 mlrd USD. Altfel spus fiecare cetățean al Rusiei ar urma să plătească câte 4538 USD, ceea ce ar reprezenta costul a 877 sticle de votcă.
Calculat pe cap de locuitor al regiunilor separatiste aceasta ar constitui 2.25 mil. USD, prețul unei case în cele mai prestigioase suburbii ale Moscovei.

Anatol Stati a găsit un cumpărător pentru activele din Kazahstan

Compania Tristan Oil, proprietate a omului de afaceri Anatol Stati a anunţat, vineri 19 februarie că acţionarul a ajuns la o înţelegere privind vânzarea subsidiarelor sale din Kazahstan, Kazpolmunai şi Tolkynneftegas, către Cliffson Company SA.
Ultima este o companie ce reprezintă interesele unui cumpărător din Kazahstan, a cărui identitate nu este deocamdată dezvăluită.
Potrivit unei note informative difuzate de Tristan oil, finalizarea tranzacţiei este programată pentru 30 aprilie 2010, până la îndeplinirea mai multor condiţii din contractul de achiziţie, inclusiv obţinerea aprobările necesare de la autorităţile kazah pentru a efectua vânzarea şi a încheierii unor acorduri cu creditorii.

Mai adăugăm că deja de mai mult de un an şi ceva situaţia din jurul companiilor Kazpolmunai şi Tolkynneftegas controlate de familia Stati este complicată. Ele au fost forţate să diminueze şi chiar să stopeze majoritatea investiţiilor în activităţile din Kazahstan. Totodată autorităţile kazahe au înaintat pretenţii financiare de circa un miliard de dolari faţă de companii, unul dintre manageri a fost chiar condamnat la închisoare, iar restul au fost forțați să fugă din Kazahstan.
În consecinţă anul trecut, companiile controlate de Anatol Stati au fost scoase la vânzare.
Conform unor declaraţii făcute în presă în spatele acţiunilor contra companiilor lui Anatol Stati ar fi stat şi anumite forţe politice şi grupări economice din Moldova
Potrivit rapoartelor Tristan oil, acţionar al Kazpolmunay LLP este compania Ascom din Moldova, iar al Tolkynneftegaz LLP - Terra Raf Trans Traiding Ltd din Gibraltar. Ambele companii sunt controlate de Anatol Stati şi familia sa.

Comuniştii propun crearea unui supermonopol

Abia după 8 an de guvernare şi numai după ce au ajuns în opoziţie, comuniştii s-au hotărât să propună restructurarea sectorului termoenergetic.
Astfel PCRM consideră că „unica soluţie corectă şi profesionistă a problemei complexului termoenergetic al ţării este crearea unei întreprinderi unice de producere şi transportare a agentului termic, energiei electrice, apei calde şi reci cu modernizarea ulterioară a infrastructurii de bază”.

Supermonopol din 4 întreprinderi

Potrivit PCRM la prima etapă ar urma „comasarea CET-1, CET-2, Termocom şi Apă-Canal în cadrul unei întreprinderi unice, care va asigura soluţionarea problemei datoriilor istorice şi depăşirea situaţiei cronice de neachitări reciproce”. Aceasta ar semnifica crearea în municipiul Chişinău a unui supermonopol cu un volum de vânzări anuale de peste patru mlrd lei.
Asemenea ideii năstruşnice au figurat şi în trecut. 3-4 ani în urmă la guvern şi preşedinţie s-a discutat despre această problemă, dar comuniştii aşa şi nu s-au putut decide în privinţa creării unui supermonopol în Chişinău. Acum le propun liberalilor să o facă.
În opinia comuniştilor comasarea întreprinderilor respective va permite diminuarea cheltuielilor administrative şi a pierderilor în reţele, creşterea eficienţei în administrarea generală şi coordonarea structurilor, creşterea şi consolidarea activelor etc. E puţin probabil ca pierderile din reţeaua termică să se reducă doar de la simpla comasare a întreprinderilor. Or, ţevile vechi cum au generat pierderi aşa şi vor genera. Cât despre cheltuielile administrative ele şi acum nu depăşesc 3-5% din costuri. Mai mult de 75% din costuri sunt pentru resurse energetice.
Practica internaţională demonstrează că din contra demonopolizarea duce la eficienţă şi la atragerea investiţiilor. În orice caz comasarea celor 4 întreprinderi nu va duce la rezolvarea datoriilor de peste 2,3 mlrd lei faţă de Moldovagaz, pe care le au cele 4 întreprinderi.
Mai mult. O asemenea iniţiativă îi va speria şi pe potenţialii investitori serioşi, căci se vor comasa întreprinderi cu situaţii financiare şi cheltuieli de producţie diferite. De exemplu costul de generare a energiei electrice produse de CET-2 este mai mic cu circa 37% decât la CET-1, iar cel la energia termică – cu 21%.
Totodată se vor crea premise pentru o falimentare rapidă a tot ce a mai rămas din sectorul energetic autohton şi la trecerea acestuia sub controlul Moldovagaz şi implicit a Gazprom-ului, iar statului îi va fi mai dificil să-l controleze şi cu atât mai mult consumatorilor, care ar putea fi prima jertfă a supermonopolului.
Curios este că 5 ani în urmă Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a propus conducerii statului comasarea celor două reţele electrice de distribuţie din proprietatea statului, pentru a putea redresa situaţia economico-financiară a RED Nord-Vest, care se afla în cea mai grea stare. Autorităţile nu au dat curs propunerii ANRE. Soluţia aleasă şi care practic este în vigoare şi în prezent a fost subvenţionarea RED Nord-Vest, prin furnizarea a celei mai ieftine energii electrice de pe piaţa electroenergetică din Republica Moldova. De exemplu, în anii 2004-2005 RED Nord-Vest primea energie electrică la un preţ mediu cu 15% mai mic decât RED Nord şi cu 33% decât RED Union Fenosa. În 2008 diferenţa preţului de achiziţie a scăzut la 7-10%, dar oricum RED Nord-Vest a continuat să producă pierderi.

Jumătate din creditul chinez – pentru sectorul energetic

La etapa a doua, PCRM propune atragerea unor investiţii considerabile, în volum de 500 mil. USD, pentru modernizarea complexului termoenergetic. Potrivit PCRM, Guvernul Greceanîi a avut o înţelegere prealabilă de atragere a resurselor investiţionale cu Corporaţia de stat COVEC din China, conducerea căreia a vizitat CET-2 în luna iulie 2009. În rezultatul vizitei a fost semnat Memorandumul de acordare Republicii Moldova a unui miliard USD pentru realizarea proiectelor în domeniul infrastructurii, lansarea căror a fost preconizată pentru sfârşitul anului 2009.
Dacă e să dăm crezare comuniştilor, apoi chinezii avea de gând să investească în CET-2 şi nicidecum într-un supermonopol.
Mult mai eficientă ar fi decomunizarea sectorului energetic. Or, mulţi manageri din sector continuă să conducă prin vechile metode, continuă să facă propagandă comunistă, să fie consilieri municipali la Bălţi şi Chişinău din partea partidului comunist etc. De altfel ei vor fi primii care se vor împotrivi unor asemenea proiecte comuniste.

Băncile din Moldova obţin profit şi pe vreme de criză

Chiar dacă anul trecut a fost cel mai prost an pentru economia Moldovei în ultimii 15 ani, majoritatea băncilor moldoveneşti au reuşit să iasă în final la profit. Unele chiar cu unul destul de frumuşel. E adevărat că o bancă - Investprivatbank se află în procedură de lichidare. În rest băncile par să o ducă bine. Cea mai proastă situaţie este la BCR Chişinău, care chiar şi făcând parte din grupzul austriac ERSTE, a ajuns la un rezultat negativ de peste 300 mil. lei. Există şi o explicaţie. În decembrie a fost majorat capitalul social cu peste 150 mil. lei, dar oricum BCR Chişinău a avut cea mai proastă evoluţie între băncile din Moldova.

Moldova, un loc în care merită să locuieşti?!

Revista "International Living" a publicat un top al celor mai bune ţări din punct de vedere al calităţii vieţii, prin aceasta înţelegându-se costul de trai (15%), cultură şi hobby-uri (10%), economie (15%), mediu (10%), libertăţi (10%), sănătate (10%), infrastructură (10%), securitate (10%), climă (10%).

Deşi poate părea paradoxal, Moldova a avansat în clasament față de anul trecut și a obţinut un loc și un punctaj egal cu cel al României și insulele Cayman, loc mai bun decât state precum, Ucraina sau chiar Singapore.
Pe locul I în acest clasament se află Franţa, urmată de Australia şi Elveţia, în timp ce următoarele poziţii în top 10 sunt ocupate de Germania, Noua Zeelandă, Luxembourg, Statele Unite, Belgia, Canada şi Italia. În ciuda birocraţiei agasante şi a impozitelor mari, Franţa ocupă prima poziţie pentru al cincilea an consecutiv, mai ales datorită stilului de viaţă din oraşe, a peisajelor, arhitecturii, culturii şi gastronomiei.
Australia este considerată a fi un foarte bun loc în care merită să te retragi după pensionare, datorită vieţii echilibrate şi climei temperate, dar şi datorită plajelor vaste şi peisajelor deosebite. De asemenea, persoanele care au absolvit o facultate îşi pot găsi un loc de muncă, mai ales pentru că economia australiană care profită de pe urma boom-ului asiatic.
Elveţia este ţara în care absolut totul funcţionează. Aici există fiabilitate, calitate, discreţie, punctualitate, siguranţă şi linişte. Mai mult, se vorbesc 5 limbi străine, motiv pentru care orice străin se poate acomoda foarte uşor.
Germania, ţara disciplinei şi a pragmatismului, în timp ce în Noua Zeelandă se găsesc cele mai frumoase peisaje din lume. Mai mult, pentru tinerii licenţiaţi şi aflaţi la începutul unei cariere, Noua Zeelandă este locul perfect. Mai mult, există un nivel foarte scăzut al ratei criminalităţii, sărăcia e ca şi cum nu ar exista, iar poluarea este foarte redusă.
Dacă am fi să măsurăm calitatea vieţii după numărul de restaurante existente pe metru pătrat, Luxembourg-ul ar fi campion.
America rămâne în continuare ţara tuturor posibilităţilor, în timp ce Belgia este un important centru educaţional şi european.
Canada este un stat ideal pentru străini întrucât este foarte primitor, tinerii se pot acomoda foarte uşor şi există posibilitatea obţinerii facile a unui loc de muncă.
Dincolo de aspectele legate de corupţie, aglomeraţie sau greve, Italia rămâne ţara artelor culinare, a culturii şi a istoriei, precum şi un important centru turistic.
Moldova, pe locul 55, în timp ce Ucraina pe locul 68, Singapore – 70, iar Rusia ocupă poziţia 111. Dintre statele foste socialiste, doar Ungaria se află printre primele 20, depășind țări precum Portugalia, Irlanda și Marea Britanie.

Moldova
Cost of Living 69
Leisure & Culture 86
Economy 45
Environment 75
Freedom 50
Health 67
Infrastructure 56
Risk & Safety 71

Pentru a vedea întreg clasamentul, click aici "http://www1.internationalliving.com/qofl2010/index.php">